Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Infracţiuni
Anunţuri
Economic
Editorial
Învăţământ
Sănătate
Administraţie
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Religie
Reportaje
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
14680
De la 07 Ianuarie 2003
122874747

Frumoasă, haiducească şi tristă poveste de dragoste

  • două venerabile doamne, două destine diferite cu un punct comun
  • 10 October 2010, 23:00

Fragmentele publicate despre reportajul la care lucrez, intitulat „Haiducul Coroi – legendă şi adevăr” au fost bine primite de cititori. Aşa că m-am hotărât să continui a publica şi alte aspecte care dau viaţă reportajului ce se va difuza joi, 14 septembrie, pe Tv SOMAX. Cel mai mult m-a impresionat viaţa a două bătrâne doamne, care în anii copilăriei lor l-au putut vedea pe haiducul Coroi în carne şi oase, cum se spune prin popor.
Doamna Victoriţa Simion (foto 1) este învăţătoare pensionară, ajunsă la respectabila vârstă de 90 de ani. Ea locuieşte în satul Brăteni, comuna Dobârceni, în casa părinţilor săi, casă ce poartă în spate impresionanta vârstă de peste 200 de ani. Şi casa, şi învăţătoarea au personalitatea lor.
Casa, cocoţată pe un mic deluşor, deşi duce în cârcă istoria a peste două secole, stă încă mândră şi cochetă. Zidurile sunt drepte, ceardacul în cunoscutu-i stil moldovenesc îi întregeşte demnitatea iar acoperişul, deşi cu tabla ruginită, încă se opune cu voinicie vitregiilor vremii. În jurul casei nu sunt anexe, aşa cum suntem obişnuiţi să vedem prin curţile moldovenilor. Doar pomi fructiferi, printre care şi nişte nuci, respectabili şi ei ca vârstă, dar cu putere de rod. Dovadă că în ceardacul casei stăteau răsfăţate la culoarea lor maroniu-gălbuie vrafuri de nuci. În faţa casei nelipsita grădiniţă cu multe flori, printre care nelipsitele crizanteme de toamnă, aceste flori înzestrate de natură să înfrunte vremurile reci ale toamnei şi chiar primele zăpezi.
Stăpâna casei trăieşte cu nostalgia vremurilor când, învăţătoare fiind, se bucura de respectul copiilor şi a părinţilor acestora, oameni simpli dar cu mult bun simţ şi care intrau în şcoala satului, cu multă sfială şi rostind politicos „săru’ mâna, doamna învăţătoare!”. Astăzi vremurile sunt altele, oamenii s-au înrăit, s-au încrâncenat în ei şi nu-şi mai acordă respectul reciproc cu care se mândreau părinţii şi bunicii lor.
„L-am întrebat într-o zi pe un copil cine-i este învăţătorul. Mi-a spus că Emil. L-am corectat şi i-am spus că poate „domnul învăţător Emil”. A râs şi a plecat din faţa mea fără să-m i spună bună ziua” – mi s-a destăinuit cu amărăciune doamna Victoriţa. În tinereţile sale, când era elevă la Şcoala normală din Iaşi, şcoală de învăţători, a învăţat şi limba franceză, limbă pe care o vorbeşte şi acum fluent şi cu graţiosul accent parizian. Mi-a spus dezamăgită că actualii profesori, cu facultate, predau franceza dar nu o pot vorbi. Ea continuă să-l citească pe Victor – Marie Hugo în limba lui Voltaire, pentru că şa cei 90 de ani ai săi vede fără ochelari.
În casa părinţilor săi a funcţionat de pe la 1900 încoace o crâşmă, tatăl ei fiind un fel de negustoraş de ţară, nu prea bogat, dar nici sărac ca ţăranii din sat. Doamna Victoriţa îşi aminteşte cum într-o seară a intrat în crâşmă haiducul Coroi. A privit la cei câţiva muşterii, la cele câteva borcane cu măsline şi zacuscă şi a plecat, dând bună seara. Şi-a dat seama că nu prea avea ce prăda.
În căsuţa, încă mândră pe deluşorul unde au aşezat-o întemeietorii, continuă să trăiască o venerabilă doamnă, un intelectual de modă veche, un „domn’ Trandafir” al vremurilor demult apuse şi nostalgice generaţiei mele.
Personalitatea casei şi personalitatea stăpânei dau farmec locului, totul înnobilat de grădiniţa cu flori, pomii din jur şi iarba verde din curte cu vârful pârlit de răceala toamnei.
Am ieşit din casa doamnei Victoriţa numai după ce am gustat din dulceaţa de trandafiri cu care n-ea servit. Am ieşit urmărit de mirosul de gutuie pusă cu codiţă şi două frunzuliţe pe bătrânul şifonier din lemn masiv de nuc, şi el mărturie a trecutului, un crâmpei din viaţa bunicilor pozabunicilor noştri. Mirosul de levănţică şi busuioc care domina în odaia cea mare şi sfidător de curată mi-a intrat în haine şi l-am simţit mult timp în maşină.
Bătrâna doamnă ne-a condus până la poartă, cu statura-i firavă dar maiestuoasă, spunându-ne că am făcut bine de-am filmat în zi de sâmbătă, că duminica este ziua dedicată spiritului, nelipsind de la slujba din biserică.
La vreo 60 km de Brăteni se află târgul Suliţa, un târg nu până demult dominat de negustorii evrei. Aici am cunoscut o altă venerabilă doamnă. La cei 81 de ani, Alexandrina Balan (foto 2) se mişcă încet, dar la vorbă şi spirit este vioaie şi deapănă vorbele cu mult meşteşug popular, adică printre cuvintele rostite strecoară şi vorbele de duh, care colorează şi dau farmec limbajului ţărănesc. Ea nu are multă carte, cum singură spune. A urmat doar şapte clase, că n-au avut părinţii posibilitate s-o dea mai departe. Dar cele 7 clase i-au permis să ocupe un post de gestionară în sat, loc de muncă de pe care a ieşit la pensie.
Doamna Alexandrina trăieşte singură în căsuţa ei situată aproape de marginea târgului. Curtea este una ţărănească, cu multe obiecte adunate de-a lungul vremurilor, cu anexe pentru animale şi multe altele trebuincioase cândva, inutile acum, dar greu de aruncat, că-s amintiri şi fac parte din viaţa sa.
Pe bătrâna Alexandrina am găsit-o frământând pentru a coace prescuri pentru Sfânta Liturghie de duminică la biserică. Ea este o prietenă a călugărilor de la Mănăstirea Cozancea. În curtea ei trag maşinile călugării, când nu pot străbate pădurea până la mănăstire, la mână peste noapte, când vremea de afară este câinoasă şi periculoasă de a urca şi coborî dealurile până la sfântul lăcaş
Neintimidată de camerele de filmat, bătrâna ne-a depănat amintirile ei despre Coroi. Era fată răsărită, de vreo 13 ani, când în târg s-a aflat că haiducul Coroi a fost vândut poterei şi jandarmii au înconjurat casa în care se afla. Ied de fată cum era, Alexandrina şi-a făcut loc prin mulţimea adunată şi a ajuns în faţa casei cu pricina. La timp să-l vadă pe Coroi ieşind din casă, îmbrăcat într-un frumos şi elegant costum grii, cu cravată şi păşind mândru. Nu era încătuşat, doar înconjurat de jandarmii în civil.
Coroi n-a mai apucat să se răzbune pe trădător căci a fost dus la închisoare. Odată cu el a fost încarcerată şi iubita sa Angelica Dodoi, care-i purta în burtă fiul. L-a născut în închisoare, unde se pare că au şi murit, fără ca haiducul să-şi fi putut vedea vreodată fiul. Frumoasă, haiducească şi tristă poveste de dragoste, ce merită spusă la vreme de iarnă şi ceas de seară la gura focului, cu o cană de vin fiert în mână.
Cele două venerabile doamne, fiecare cu personalitatea vieţii sale, au în comun amintirile lor despre Coroi. M-am gândit mult dacă să fac din Coroi un bandit sau un haiduc intrat în legendă.
Frumuseţea spiritului nostru românesc stă şi în bogăţia legendelor, unele vechi de mii de ani. Puţine popoare civilizate ale omenirii se pot lăuda cu o astfel de zestre spirituală. Aşa că l-am lăsat pe Coroi acolo unde l-au aşezat cei care l-au cunoscut, direct sau din poveştile care circulă pe seama sa, adică în galeria eroilor legendari. Poate că a fost şi bandit, dar de dragul frumuseţii legendelor create pe seama sa am împlinit voinţa populară. Coroi a fost un haiduc, voinic şi frumos, elegant şi politicos la vorbă, viteaz şi cumpănit la mânie, cel care i-a prădat pe bogaţi ca să aline durerea săracilor. Ce poate fi mai frumos şi mai potrivit cu firea noastră poetică de români?!
Ioan Rotundu

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

Horoscop
Program Tv SOMAX, luni, 11 octombrie 2010
Bancul zilei: Aluzie sexuală nesatisfăcută
Cercetătorii din China relansează căutarea lui Yeti
legendara creatură aflată la graniţa dintre om şi maimuţă
Denunţarea pactului dîntre Hitler şi Stalin trebuie să depăşească stadiul pur declarativ
Vom discuta cu FMI posibilitatea reducerii cotei unice sau a contribuţiilor
România ar putea avea o creştere economică de 3% in 2011
Un copil s-a născut dintr-un embrion îngheţat în urmă cu 20 de ani
Are tupeu, madama Mihaela!
Guvernul Boc seamănă cu pamperşii, trebuie schimbat des şi din acelaşi motiv
Google a testat maşina care se conduce singură
Şpagă legiferată cu binecuvântarea opoziţiei
Ioan Rotundu
Bătălie aprigă pe funcţia de director al DSP Botoşani
Cei de la Spitalul judeţean se roagă să avem o iarnă blândă
15 moaşte de sfinţi ajung astăzi la Botoşani
Liceele din Botoşani se vor concura în „Toamna Bobocilor”
CAS lucrează la lărgirea sferei contribuabililor la fondul de sănătate
„Modern Calor încalcă convenţiile individuale”
Executivul Primăriei Botoşani refuză salarii mai mari pentru păpuşari
UNPR va susţine proiecte legislative importante pentru evoluţia României
Mită în sediul Poliţiei
Patru persoane sunt cercetate penal pentru trafic ilegal cu ţigări
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog