Cum ia naştere o afacere
Constantin Agheorghiesei (foto 1) este absolvent al facultăţii de geografie, dar nimic nu l-a împiedicat să-şi ia o licenţă şi în biologie. Ajuns profesor de geografie la şcoala din Tudora, mintea sa scormonitoare nu i-a dat linişte sufletească până ce n-a găsit o soluţie să-şi rostuiască veniturile. Că din leafa de profesor este greu de trăit, chiar şi la ţară. Încet, încet în mintea sa a încolţit ideea iniţierii unei activităţi de piscicultură, realizarea unui eleşteu de peste 2 ha, peştele fiind un produs cu vânzare asigurată. Numai că lipseau banii. Alexandru Ilincuţă, fost lucrător prin Italia, avea de acum oarece experienţă în iniţierea unei afaceri cu bani europeni. Cei doi s-au întâlnit, iar din idee în idee s-a născut afacerea cu cultivarea şi creşterea legumelor în regim de seră. Celor doi li s-a alăturat Liviu Liuţe (foto 2), un alt tânăr priceput în mecanică. Toţi trei s-au pus pe treabă. Adică s-au informat cum poate fi obţinută o finanţare europeană pentru o investiţie cu perspectivă europeană.
Golgota birocraţiei
Au umblat mult până să găsească un consultant. S-au oprit la S.C. Katharsis SRL Botoşani, o societatea de consultanţă patronată de un grec cu ceva relaţii pe la instituţiile europene care acordă finanţări. Pe altul nici n-au găsit, pentru că Botoşanii n-au de firme de consultanţă agricolă. Cartea de vizită a acestei societăţi de consultanţă nu este una deosebită, dimpotrivă, unii au chiar o părere proastă despre modul în care lucrează. Tinerii au depăşit greutăţile dialogului cu ei şi s-au ales un proiect de finanţare care a devenit eligibil. Adică a fost aprobată finanţarea în limita sumei de 615.103 lei.
Obţinerea finanţării i-a costat, începând de la consultant până la cei care hotărăsc dacă te finanţează sau nu. N-au vrut să spună cât i-a costat, dar au recunoscut că au uns rotiţele sistemului de aprobare a finanţării, însă a meritat.
Numai că banii oferiţi de SAPARD nu acopereau valoarea investiţiei, mai ales că li s-a impus ca toată tehnologia de amenajare a serelor să fie achiziţionată de la firma franceză Richel. Aşa că au bătut la poarta băncilor.
Trebuie şi un pic de nebunie
Atraşi de reclama unor bănci, cum că intri pe uşa lor şi ieşi peste o oră cu creditele solicitate, fără a ţi se cere alte documente în afară de buletin, cei trei s-au dus la o astfel de bancă. Prima discuţie cu ofiţerul de credite li s-a părut extrem de atractivă. Le-a cerut să completeze cererea şi să revină peste o zi, când vor lua creditul. A doua zi, în mod politicos, li s-a spus că mai trebuie un document nesemnificativ. De la un document la altul, peste jumătate de an tinerii încă n-aveau nici un ban primit de la bancă.
Între timp construcţia serelor demarase, începuseră să vină utilajele din Franţa, iar banii de la Sapard erau pe sfârşite. În ce priveşte banca ce continuă să-şi facă reclamă că dă credite doar pe bază de buletin, le solicita noi şi noi documente. S-a format un dosar voluminos, care era studiat de către fel de fel de angajaţi ai băncii, pentru că trebuiau să-şi dea avizul. „Trebuie şi un pic de nebunie să te înhami la aşa ceva. Mă refer la afacerea noastră dar şi la modul de lucru cu banca” – ni s-a destăinuit Constantin Agheorghesei, iniţiatorul afacerii.
Până la urmă au reuşit să învingă birocraţia bancherului şi să obţină creditul. Numai că între timp se adunaseră datorii către firma franceză Richel, pentru tehnologia furnizată, către firma de construcţie. Iar creditul de şapte miliarde lei, angajat prin garantarea cu averea personală a celor trei asociaţi, a început să dispară repede din contul societăţii.
Totul se întâmplă mâine
Ridicarea serelor, dotarea cu tehnologia asistată de calculator, racordarea acestora la sursa de apă, căldură, menţinerea umidităţii era treabă de specialist. Firma franceză a pus la dispoziţie astfel de specialişti. Un francez şi un columbian, prin contract, au fost detaşaţi vreme de 15 zile la Tudora. Suntem deja în toamna anului 2007. Francezul era mai tolerant, dar inginerul columbian cerea ca totul să meargă şnur. Adică tot ce avea nevoie trebuia să i se pună imediat la dispoziţie. Numai că tot ce cerea, i se spune că va primi mâine. Modul nostru de a munci l-a determinat pe columbian să exclame: „La voi totul se întâmplă mâine, nu azi!”
Cum era de aşteptat, în termenul contractual de 15 zile, francezul şi columbianul n-au reuşit să ridice o seriă, cum s-a stabilit. Au lucra 30 de zile. Iar firma Richel a calculat penalizări de cinci mii euro, bani pe care patronii serelor vor trebui să-i plătească fără drept de apel.
Ce-a ieşit?
În momentul de faţă complexul de sere este realizat cam în proporţie de 90%. Sunt patru sere care acoperă 3000 m.p. S-a realizat captare proprie de apă, s-a realizat sursă proprie de energie electrică, s-au achiziţionat softurile pentru calculatoarele care vor dirija umiditatea, temperatura şi alţi parametri necesari respectării creşterii legumelor în sistem de seră. Au angajat şi un inginer de specialitate, pe tudoreana Elena Bâgu. Pe lângă suprafaţa serelor, au mai arendat 5 ha teren agricol care va fi cultivat în regim clasic.
S-au încheiat şi nişte precontracte cu supermarketurile, urmând ca acestea să preia prima tranşă de producţie. Au fost cultivaţi 50 ari cu ceapă şi 1500 m.p. fasole verde, pentru producţia de conserve. Banii s-au terminat, conturile societăţii sunt goale, dar se aşteaptă încasarea veniturilor din prima etapă de producţie. Cei trei tineri sunt optimişti şi cred că afacerea lor va fi una prosperă. Să le ajute Dumnezeu! (Ioan Rotundu)