Margareta Vamanu este primarul comunei Frumuşica. Aflată la primul mandat, Vamanu pare hotărâtă să demonstreze predecesorilor ei că o femeie este mai potrivită pentru funcţia de primar, decât un bărbat. Cu atât mai mult, cu cât însăşi comuna se numeşte Frumuşica. Margareta Vamanu spune chiar că este posibil să fie singurul primar cu fustă din România. Pe deasupra, se mai laudă că este şi preoteasă. Din acest unghi de vedere, cu siguranţă are dreptate: este singura preoteasă primar din ţară. Pentru a sublinia parcă menirea de a fi primar într-o comună cu nume estetic, Margareta Vamanu poartă mereu o ie tradiţională. În perioada alegerilor, cetăţenii din localitate îi cam număraseră zilele ca posibil primar.
Unii au făcut chiar pariuri pe seama candidatului cu fustă care le promitea marea cu sarea. Se spunea că nu va rezista în funcţie mai mult de două luni. După ce au pierdut pariul, au tot amânat termenul acordat preotesei pentru părăsirea Primăriei. Pronosticurile cârcotaşilor nu s-au adeverit nici până la jumătatea mandatului. Aşa se face că, de la o vreme, cei neobişnuiţi cu schimbările impuse de Margareta Vamanu, se gândesc la posibilitatea ca primăriţa să rămână pe funcţie mai multe mandate.
Pod îmblânzit de soţul primăriţei
În comuna Frumuşica, până şi natura pare să pună umărul din răsputeri pentru sabotarea primarului. Întâmplarea ne-a fost povestită chiar de către Margareta Vamanu. Din resurse proprii ale Primăriei, în satul Vlădeni s-a construit un pod peste un pârâu, pentru a se face legătura între două porţiuni ale satului. Până la finalizarea acestui pod, locuitorii trebuiau să parcurgă, pe un drum ocolitor, cam 6 kilometri pentru a ajunge la vecinii de peste pârâu. Pe timpul construcţiei podului, muncitorii parcă se luptau cu necuratul. Podul se încăpăţâna să fie terminat. Când trebuiau să pună nişte traverse peste pilonii podului, acestea nu se potriveau şi pace. S-a încercat rezolvarea problemei cu un fel de macara. Nici aşa nu s-a putut. Pur şi simplu traversele de beton alunecau din ciocul macaralei. Am fost şi eu acolo. Nu-mi venea să cred că, după câteva zile, muncitorii nu reuşeau un lucru care părea uşor. M-am băgat în apă, am dat explicaţii, am încercat să-i ajut, dar
nimic. Dacă am văzut aşa, mi-am dat seama că acolo este lucru necurat. M-am dus în sat şi l-am chemat pe părintele Toma Vamanu, soţul meu. L-am adus la pod şi i-am spus să facă ce ştie, că doar de asta este preot. Părintele a făcut slujbă, a stropit cu aghiazmă şi nu ne-a venit să credem. Ce nu s-a putut face în câteva zile, s-a reuşit în vreo 20 de minute, după intervenţia preotului. Traversele s-au aşezat milimetric pe piloni, de parcă fuseseră acolo de când lumea. Nu ştiu ce cred alţii, dar ceva a fost acolo, a povestit preoteasa primar din Frumuşica.
Viceprimarul, însărcinat cu o gravidă
Gheorghe Foca, viceprimarul comunei Frumuşica, a avut şi el bătaie de cap din cauza pârâului care refuza cu încăpăţânare să accepte şaua podului. Om energic şi care nu face degeaba umbră pământului, viceprimarul a riscat chiar să se procopsească cu niscaiva afecţiuni la coloana vertebrală. Cu ceva timp în urmă, o femeie însărcinată trebuia să ajungă pe partea cealaltă a pârâului. Podul nu era construit încă. Femeia nu putea trece prin apă, pentru că îşi punea în pericol sarcina. Norocul ei a fost viceprimarul, care trecea pe acolo chiar atunci. Fără a sta prea mult pe gânduri, la taclale sau târguială, viceprimarul Foca a luat gravida în braţe şi a trecut-o peste pârâu. Deşi gravidă, femeia nu a constituit o sarcină prea grea pentru Gheorghe Foca. Întâmplarea ne-a fost povestită de primăriţa Margareta Vamanu între vreo 16 ochi.
Cod rutier inventat la Frumuşica
Vrând parcă a demonstra că este o comună a tuturor posibilităţilor, colbul uliţelor din Frumuşica ne-a mai scos în cale o ciudăţenie. Pe o stradă ce duce din centrul comunei spre Stroeşti am întâlnit un indicator de circulaţie nou. Pe un stâlp de curent electric, alături de tricolorul naţional, privea ruginit semnul rutier acces interzis. Deasupra lui se mai afla un anunţ care, cu siguranţă, nu era postat de către cei de la circulaţie. Un original întreprinzător scrisese pe plăcuţa respectivă că este fântânar. Pentru mai multă credibilitate a adăugat şi un număr de telefon. Una peste alta, nu prea am înţeles care trebuia să fie semnificaţia grupajului de însemne. Poate că, cine ştie, concurenţa întreprinzătorului a vrut să atenţioneze trecătorii că este interzis accesul spre fântânar.