Botoşani: Darabani, oraşul care trăieşte sub teroarea forţelor de ordine

A tări în oraşul Darabani nu este deloc uşor. Oraşul este plin de forţe de ordine, fiecare căutând să fie mai zbir decât cealaltă, oprind pe stradă pe oricine cred ele că ar fi persoană suspectă şi o controlează la bagaje.
Cei mai zeloşi dar şi mai urâţi sunt poliţiştii de frontieră, care fac exces de zel în a controla pe oricine, neţinând cont de demnitatea persoanei. Se spune prin Darabani că legea locului o fac poliţiştii de frontieră. La Darabani sunt 170 de poliţişti de frontieră şi vreo 30 de ofiţeri. Ei au ca sector de pază zona Oroftiana – Horodiştea.
Pe câmp, pe drumurile agricole sau forestiere, pe şoseaua paralelă cu graniţa, la intrarea în oraş, în oraş pe străzi, poliţiştii de frontieră fac controale. Cică îi urmăresc pe contrabandişţii de ţigări. În viziunea lor, cetăţenii oraşului Darabani sunt potenţiali contrabandiţi iar cei cinstea întruchipată.
Despre controalele abuzive ale poliţiştilor de frontieră de la Darabani s-a dus vestea şi prin raionul Râşcani din Republica Moldova dar şi raionul Herţa din Ucraina.
O altă pacoste pe capul locuitorilor o reprezintă patrulele de jandarmi. Aflaţi în inferioritate ca număr faţă de poliţiştii de frontieră, numai 25, jandarmii fac controale la vreme de seară şi noapte. Nu le scapă nici un trecător.
La concurenţă cu poliţiştii de frontieră şi jandarmii sunt cei din poliţia locală. Şi ei patrulează cu zel şi controlează toată suflarea care mişcă pe străzile oraşului. Am lăsat la urmă poliţia statului. La Poliţia oraş Darabani sunt vreo 45 de poliţişti conduşi de comisarul Mihai Rizac. Acest comandant este şi cel mai detestat de populaţie. Are un comportament abuziv în raporturile cu cetăţenii şi sub comanda s-a în postul de Poliţie s-au petrecut multe ilegalităţi şi fapte reprobabile privind respectarea demnităţii persoanei.
Rizac vede în omul de rând o fiinţă inferioară uniformei sale. Datorită acestui comportament situat la limita de jos a umanităţii, primarul Cornel Aroşoaie a reuşit ca în anul 2007 să-l schimbe din funcţie. Rizac a simţit ce i se pregăteşte şi s-a refugiat şef la Poliţia de frontieră, locul său fiind luat de poliţistul Marin Gavril.
Când în 2008 Aroşoaie a pierdut mandatul în favoarea liberalului Gheorghe Burlacu, Rizac a revenit pe funcţie. Acum din nou primar este Aroşoaie. Poate că de această dată primarul va reuşi să-i scape pe dărăbăneni de Rizac pentru totdeauna.
Să trecem în revistă câteva din „isprăvile” poliţistului Rizac. Sub comanda sa un agent de poliţie a accidentat o fetiţă npe trecerea de pietoni. Rizac l-a salvat de consecinţe prin denaturarea probelor de la dosar. Anul trecut, când la Poliţia din Viişoara a fost bătut până la inconştienţă Lionel Ciobanu, un subaltern al lui Rizac s-a deplasat la faţa locului.
În loc să sune salvarea, l-a luat pe Ciobanu şi l-a adus la Postul de Poliţie din Darabani. Omul nu şi-a mai revenit din bătaie şi a murit la spitalul din Iaşi. Rizac şi ai lui la-u ţinut o noapte întreagă în stare de inconştienţă fără a suna salvarea. Oricât de crud ar fi un om, tot i s-ar fă făut milă dacă în locul lui Ciobanu ar fi fost un animal. Iată că lui Rizac nu i-a fost milă.
La 1 decembrie 2012, la Darabani, a fost organizat un simpozion pentru a se marca 200 de ani de la desprinderea Basarabiei de Moldova. Au venit oficialităţi din Republica Moldova şi Ucraina. Poliţistul Rizac s-a supăra că nu i s-a înmânat de organizatori o listă cu invitaţii. Ce treabă avea el cu oficialii prezenţi la un simpozion istoric n-a spus.
La Simpozionul – „Basarabia, pământ românesc”, organizat la Darabani în 7 aprilie, opt poliţişti au supravegheat acţiunea, o patrulă de jandarmi şi două ale poliţiei locale. Erau mai multe forţe de ordine decât invitaţi. Coordonatorul acţiunii de supraveghere ni s-a spus că ar fi fost Rizac. Nici la Muzeul "Leon Dănăilă" (foto), unde s-au deplasat oficialii, Rizac n-a renunţat urmărirea grupului, făcând-o personal.
Tot Rizac a ordonat unui subaltern să facă o anchetă de tip poliţie politică. L-au chemat la Poliţie pe profesorul Constantin Moroşanu pentru a răspunde cine i-a aprobat să editeze un ziar local, de ce l-a distribuit gratuit, de ce a criticat oficiali locali şi multe altele. O dovadă certă şi neîndoielnică pentru că Rizac nu se împiedică de drepturile omului, de libertatea de exprimare, pe care le consideră nişte mofturi, el văzând în jurnalişti nişte infractori periculoşi. Da, jurnaliştii sunt periculoşi pentru cei ca el.
Rizac îşi permite toate acestea pentru că are un cumnat general în Ministerul de Interne care-l protejează. Miliţian la miliţian ţine, precum corbul la corb ochii. Chiar nu-şi poate găsi naşul acest Rizac? Eu cred că da.
Ioan Rotundu