Povestea celor cinci eroine botoşănene... de aur

Ce s-a întâmplat în aceste zile la Beijing, nu se poate să nu fie motiv de bucurie pentru oricare dintre noi, botoşănenii. Pentru că la Beijing i-a fost dat unei canotoare botoşănence să urce pe cel mai înalt podium, odată cu tricolorul ţării şi în acordul imnului României, primind aplauzele a zeci de mii de spectatori aflaţi în tribune şi alte sute de milioane în faţa televizoarelor. Cred că în ce priveşte canotajul, sportivii originari din Botoşani au dominat şi vor domina mult timp de acum înainte această disciplină. Curios, deşi n-am avut şi nu avem amenajate baze sportive pentru această disciplină, tinerele noastre s-au aruncat cu curaj în valurile vieţii acestui sport, au cucerit crestele şi le-au făcut să scânteie în soare cu raze de bronz, argint şi aur, mult aur.
Dar s-o luăm cu începutul. Iar începutul se numeşte Sanda Toma, tânăra ce-a pornit cu mulţi ani în urmă din târgul Ştefăneştilor, de pe malul Prutului, pentru a vesti lumii că există o ţară, România.
A fost selecţionată în Lotul Olimpic de canotaj academic în 1977 şi a fost dublă campioană mondială şi campioană olimpică la schif simplu. Este considerată deschizătoarea de drumuri pentru viitoarele canoiste botoşănene. Conf. Dr. univ., în prezent este decan la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii Ecologice Bucureşti.
Pe siajul lăsat în drumul său spre cele mai înalte victorii olimpice şi mondiale s-a înscris o altă sportivă botoşăneană, menită să cucerească lumea şi să-şi consacre valoarea mondială prin a se înscrie în istoria acestui sport. Mă refer la Elisabeta Lipă (foto 3), născută Oleniuc, originară din satul Cânedştiul Rusesc, comuna Cândeşti. Copilă de şcoală fiind, Elisabeta era foarte retrasă, tăcută şi de o modestie aparte. După ce-a terminat cursurile şcolii elementare, ca toţi elevii din sat care au învăţat clasele primare în limba ucraineană, a avut probleme de comunicare. Însă Elisabeta s-a născut să fie o învingătoare şi nu o învinsă.
A debutat la vârsta de 19 ani la Jocurile Olimpice de vară de la Los Angeles, California. A obţinut 5 medalii de aur, 2 de argint şi una de bronz la şase Olimpiade, a fost de 25 ori campioană a României. În anul 2000, a fost declarată cea mai bună canotoare din lume de către Federaţia Internaţională de Canotaj, este maestru emerit al sportului şi vicepreşedinte al Federaţiei Române de Canotaj. De două ori a fost declarată cetăţean de onoare al judeţului Botoşani (2000 şi 2004). Este director în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative cu gradul de chestor (general). De două ori a fost imortalizată prin emisiuni filatelice. Prima oară alături de marele canotor Paţaichin.
Elisabeta Lipa a fost distinsă şi cu Medalia Thomas Keller, pentru cariera ei extraordinară din canotaj. Medalia Thomas Keller este cea mai înaltă distincţie din canotaj şi este acordată de FISA în interval de 5 ani de la retragerea unui sportiv, răsplătind atât o carieră excepţională cât şi sportivitatea în competiţii.
După Olimpiada de la Atena, din 2004, Elisabeta Lipă, împreună cu alte canotoare române au primit titlul de „Cetăţean de onoare al oraşului Atena”. Lipă n-a uitat de Botoşani. Ea continuă să vină în satul natal, să ţină legătura cu oficialităţile botoşănene şi să le ajute cât îi stă în putinţă.
Şi-ar fi dorit să participe şi la Olimpiada de la Beijing. N-a mai avut curajul. Perioada de când s-a retras oficial din competiţii i-a afectat definitiv forma sportivă. Palmaresul său de invidiat va fi greu de atins şi depăşit de vreo altă româncă. Doar o altă botoşăneană, născută în vreo localitate aşezată pe vreun fir de apă, să prindă poftă de performanţe nemaiîntâlnite şi să se ambiţioneze s-o depăşească. Iar astfel de botoşănence bat deja la uşa camerei doldora cu medalii a Elisabetei.
Georgeta Damian (foto 1), copila din Dracşani, la vârsta de 32 de ani a umplut o straiţă cu medalii. Cea mai recentă, cea de sâmbătă, de la Beijing, pe care, după cum a declarat, i-o dedică marelui sportiv Ion Ţiriac.
Georgeta s-a născut cu iazul Dracşani sub priviri. Este greu de pătruns în sufletul său de copil şi a înţelege ce-a simţit privind la valurile de pe iaz. Şi m ai greu este de priceput cum o fetişcană pornită dintr-un sat menţionat doar prin geografie, pentru că poartă numele celui mai mare iaz din ţară, a putut aduna atâtea medalii. Căci Georgeta Damian, începând cu Sidney 2000 şi până la Atena 2004, a adunat 23 de medalii (17 de aur, 5 de argint şi 1 de bronz). Să mai adăugăm pe cea de aur, obţinută sâmbătă şi cea de bronz duminică, la Beijing. Şi Georgeta este cetăţean de onoare al Atenei şi de două ori cetăţean de onoare al judeţului Botoşani. Ca absolventă a Facultăţii de Fizică şi Sport „Spiru Haret” se pregăteşte pentru o carieră didactică.
Născută pe Prut, în aval de Ştefăneştii lui Sanda Toma, Doina Ignat (foto 2) este o altă canoistă botoşăneană ce s-a luptat de la egal la egal cu conjudeţencele sale. Doina s-a născut la Miorcani, comuna Rădăuţi Prut şi a avut o copilărie nu tocmai remarcabilă în plan sportiv. Ne spune chiar ia, într-un interviu mai vechi dat nouă: “Nu ieşeam cu nimic în evidenţă la probele sportive, mai mult cu obrăznicia la ore”. Avea s-o remarce la Liceul textil din Botoşani, încă din primul an, antrenorul Nicolaie Gioga, de la Clubul Steaua Bucureşti, venit în pepiniera de la Botoşani pentru a recruta noi canotoare. Şi n-a greşit c-a venit, pentru că Dumnezeu i-a scos-o în cale pe Georgeta Damian.
Primul succes a fost înregistrat în dreptul anului 1984, când a ocupat primul loc la Campionatul Naţional de Juniori, la proba de 4 vâsle canotaj. Un an mai târziu a devenit componentă a lotului naţional de canotaj simplu, dar la Campionatul Mondial de Juniori din Cehoslovacia a ocupat doar locul 5. A luat aurul la Atlanta (1996), la Sydney (2000) şi Atena (2004). Deţine gradul de inspector pr şi a primit din partea Statului Român o rentă viageră pe viaţă de 1000 euro pe lună. Fiica sa, Andreea Ioana, se bălăceşte toată ziua în apă, ceea ce-i dă Doinei speranţa că va ajunge o mare canotoare.
La Beijing n-a prea avut noroc. Spera la aur şi s-a ales cu o medalie de bronz. „Este singura medalie pe care n-o aveam” – avea să declare ea presei, cu o notă de regret că n-a obţinut aurul. Doina Ignat rămâne în istoria canotajului mondial ca cea mai bună stroke – istă, adică cea mai bună coordonatoare de ritm la canoişti. Şi Doina este cetăţean de onoare al Atenei şi dublu cetăţean de onoare a judeţului Botoşani.
O altă canotoare botoşăneană, urmărită de ghinion la Olimpiada de la Beijing, este Simona Strâmbeschi. Dacă la Atena a strălucit în aur, la Beijing echipajul său a ratat podiumul. Nu-i nimic! Orice eşec înseamnă un nou început. Iar Simona are forţa fizică, motivaţia şi puterea mentală să renască din cenuşa de la Beijing.
Personal, mă bucur că am prilejul să mulţumesc acestor fete pentru isprăvile lor care pun în umbră actele de vitejie ale Feţilor-Frumoşi din minunatele noastre poveşti. Feţii-Frumoşi au învins zmeii, fetele noastre s-au luptat şi au învins cele mai periculoase şi încăpăţinate zmeoaice din lume. Să ia aminte întreaga Ţară Românească, întreaga lume, că aceste fete sunt botoşănence şi nu din altă parte!