Glod până în gât
Cinci sate intră în alcătuirea comunei Unţeni: Burleşti, Soroceni, Burla, Mănăstireni şi Unţeni. Cele peste 2500 de gospodării sunt aruncate de istorie pe dealuri şi văi abrupte, pe care apa de ploaie şiroieşte ameninţător de câte ori e potop. Pământul devine pe alocuri ca un burete, iar dacă localnicii se încăpăţânează să facă „cărare”, locurile funcţionează ca un patinoar.
„Cred că am făcut vânzare la Botoşani Am fost o dată când am luat pensia şi am luat 25 de perechi de cizme de gumă. La nepoţi am luat mai mici, nouă, moşnegilor cât mai mari pentru că e jale când plouă. A mai făcut primarele nostru acesta nou câte ceva, să-i dea Dumnezeu sănătate, dar nu ajunge. Anul trecut am vrut să chem televiziunile. Parcă era Hiroshima la noi. Pe unele uliţe se fac brazde adânci de jumătate de metru, dacă apucă să treacă căruţa o dată sau de două ori. Ne-am obişnuit noi care stăm aici, dar nu vine nimeni la noi, la hram sau la sărbători pentru că glodul îi fugăreşte” s-a plâns o localnică.
Chinul cel mare îl îndură şcolarii care nu pot înfrunta traseele atunci când plouă, dacă nu au cizmuliţele de cauciuc. Se pornesc din timp de acasă pentru că după câţiva metri parcurşi încălţările devin grele ca plumbul şi trebuie musai o escală pentru a îndepărta noroiul. Ajung la ore plini de pământ până pe cap, turuind mereu un jurământ secret, că vor scăpa de drumurile proaste când vor creşte mari şi vor pleca cât mai departe.
„Astă vară cât am stat în vacanţă a fost bine, că nu a plouat. Când e uscat e bine. Dar când plouă mai tare, nici nu îmi vine să merg la şcoală. Nu stau foarte departe, dar vin de pe vale şi îmi leg cizmele strâns de picior, pentru că îmi ies din picioare. Se fac grele tare. Mă mai şterg de iarbă” a spus o fetiţă din Unţeni.
Primarul comunei Unţeni, Dumitru Timişag, este depăşit de situaţie.
Marea pietruire – un eşec total
De la venirea sa, 60 la sută din drumurile din comună au fost pietruite. Mii de tone de piatră au fost înghiţite de drumurile de pământ parcă nici nu au fost. Acum speranţa locuitorilor din Unţeni este un proiect de multe milioane de euro pentru pietruire, dar totul este în fază incipientă.
„Când am venit aici anul trecut , 99 la sută dintre drumuri nu au văzut piatră în viaţa lor. Nopţi întregi am stat şi am pietruit drumurile principale şi multe intre uliţe. Parcă am pus în apă. Piatra a fost înghiţită de pământul ca buretele. Dacă niciodată nu a fost piatră aici, cum să se cunoască? Tare mulţumiţi erau sătenii atunci că pot să străbată comuna fără să se înece în noroi, dar iată că acum nu se mai cunoaşte. O luăm de la capăt. Facem un proiect pentru bani europeni, dar trebuie cofinanţare şi nu avem bani acum nici pentru lumina din sat”, a spus primarul localităţii botoşănene, Dumitru Timişag.
De altfel drumurile de noroi au transformat în fiare vechi maşina primăriei, care este oale şi ulcele de atâta demaraj prin brazde de pământ. „Marea pietruire” de anul trecut a fost un eşec total, de parcă nu a fost nicicând, dar este considerat un pas înainte de administraţia locală. Bătrânii satului îşi amintesc că s-au crucit dimineaţa când au văzut piatră cubică la poartă. Chiar dacă e situată lângă municipiul reşedinţă de judeţ, comuna Unţeni este fruntaşă la drumuri proaste.
„Suntem cea mai în urmă comună în ce priveşte drumurile. Va trece mult timp până vor reuşi să dăm aspect european. Şi bani mulţi” oftează Dumitru Timişag. De investitori, nici vorbă. Au fost o dată nişte francezi şi au fugit mâncând pământul. Nu i-a speriat WC-ul din fundul curţii şi nici şcolile care stau să se dărâme. S-au speriat însă de drumurile care au împotmolit maşinile luxoase. (Lavinia Preda)