Sâmbătă, într-o locaţie din municipiul Botoşani cunoscută doar de un grup restrâns de intelectuali, a avut loc o întâlnire festivă de înfrăţire cu un grup elitist de intelectuali venit de la Chişinău Republica Moldova. Ca această întâlnire să aibă loc, intelectuali de seamă botoşăneni au lucrat cu diplomaţie şi perseverenţă o perioadă mai lungă de timp.
Înfrăţirea s-a făcut pe baza valorilor comune de etică şi morală ce-şi au rădăcina în istoria poporului nostru. Grupul venit de la Chişinău a fost condus de un tânăr intelectual care a prezentat şi un referat despre starea de spirit a tineretului moldovean, stare de spirit bazată pe valorile eticii şi moralei româneşti cu adânci rădăcini în istoria ce ne este comună şi de nedespărţit.
Încercările Moscovei de-a lungul celor două secole de dominaţie asupra Moldovei dintre Prut şi Nistru, cu mici perioade de revenire la ţara mamă România, n-au putut învinge credinţa moldovenilor că ei de la Râm se trag şi nu din altă parte. În momentul de faţă moldovenii de peste Prut trec prin momente grele de identitate naţională, propaganda rusească fiind una agresivă şi însoţită de ameninţări, o propagandă menită să împiedice unirea celor două state româneşti pentru reîntregirea României aşa cum s-a realizat ea la 1 decembrie 1918.
Tinerii veniţi de la Chişinău ne-au întărit speranţa unei unirii într-un viitor nu prea îndepărtat, ei lucrând intens la răspândirea curentului unionist în toate satele şi cătunele Republicii Moldova, căutând în acelaşi timp să contracareze propaganda rusească.
N-am dezlegare să dau vreun nume a celor prezenţi pentru că întreaga acţiune s-a desfăşurat sub semnul discreţiei, urmându-se o tradiţie seculară. Astfel de evenimente, precum cel de sâmbătă de la Botoşani, istoria le consemnează peste zeci de ani de la consumarea lor, făcându-le publice.
Nu puţine sunt cazurile când intelectuali de frunte ai României au participat la înfăptuirea unor importante acte naţionale de ordin statal, păstrând o discreţie totală asupra a ceea ce au înfăptuit. Această discreţie a fost speculată imoral de anumiţi politicieni care s-au împăunat că ei ar fi artizanii unor evenimente cruciale din istoria poporului nostru.
Câţi ştiu că unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1959 a fost rodul muncii diplomatice depus de un grup de intelectuali moldoveni şi munteni ce aparţinea francmasoneriei şi că datorită lor Puterile Occidentale au recunoscut actul uniri?.
Câţi ştiu ce rol au jucat masonii români la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918? Puţini, pentru că faptele acestora au fost destinate discreţiei, mană cerească pentru anumiţi politicieni ai acelor vremuri să se afişeze ca mari patrioţi ai Unirii.
Despre întâlnirea de sâmbătă, de la Botoşani, istoria ca scrie peste decenii ce rol a jucat în perspectiva unirii Republicii Moldova cu România. Tot peste decenii se va cunoaşte şi numele celor care au provocat evenimentul. Ei sunt printre noi, fac parte din comunitatea botoşăneană, dar trec neobservaţi pentru că discreţia este pentru ei o formă a virtuţii, considerând laudele drept viciu al politicienilor carierişti cu orice preţ.
Am scris aceste rânduri pentru ca ele să devină peste ani o dovadă de necontestat a faptelor consumate sâmbătă la Botoşani. Între Botoşani şi Chişinău s-a cimentat o frăţietate de neam bazată pe valorile eticii şi moralei unui popor care de cel puţin două milenii luptă să-şi păstreze identitatea ca naţiune.
Lucrarea unirii a început aşezându-se peste apa Prutului, nu un pod de flori, ci un pod al conştiinţei naţionale de a fi român, un pod indestructibil ce ţine legată istoria locuitorilor de pe ambele maluri. Am zis!