Dorin Ciuştea (foto 1) a fost un personaj de prim plan şi care, în decursul vieţii sale politice, a avut momente când a decis, prin poziţia politică şi votul său, soarta judeţului. Ciuştea a apărut în atenţia publică în momentul în care a preluat preşedinţia PRM. După alegerile locale din 2000, prin manevrele politice făcute la formarea Consiliului judeţean, a obţinut funcţia de vicepreşedinte. Şi în urma alegerilor locale din 2004, printr-o combinaţie politică cu PSD-ul condus de Constantin Conţac, a reuşit să obţină al doilea mandat de vicepreşedinte al CJ.
A intrat în conflict cu Vadim Tudor şi a părăsit PRM-ul, în favoarea lui Gigi Becali, preluând preşedinţia PNG. Lipsit de sprijinul unor importanţi lideri politici locali, printre care prof. Mircea Dănuţă şi Mihai Jitaraşu, Ciuştea n-a putut să se impună, politic, la nivel de judeţ. Alegerile de anul trecut, pentru PNG-ul condus de Ciuştea, au fost dezastruoase. N-a obţinut decât un mandat de consilier municipal, prin Florin Egner. După alegerile parlamentare din toamnă, practic PNG-ul şi-a încetat activitatea. Nici la vârf, Gigi Becali, nu s-a mai arătat interesat de soarta partidului ce l-a fondat. Ciuştea s-a întors economist la societatea SIMCOS SA Botoşani, de unde a pornit în drumul său politic acum vreo zece ani. N-o duce rău. Este în relaţii bune cu actualul preşedinte al CJ, Mihai Ţâbuleac, iar societatea SIMCOS a primit şi va mai primi comenzi şi lucrări din banul public.
Dumitru Codreanu încă mai zvâcneşte prin mediul politic local. Mai are câte o tresărire, dar fără impact. Alegerile de anul trecut au aruncat PRM-ul în afara vieţii parlamentare. Vadim Tudor n-a mai apărut în viaţa publică, decât sporadic. A ajuns şi el un fost. Punctul culminant al carierei sale politice l-a atins între anii 2000 2004, când a fost senator şi apoi a preluat preşedinţia partidului. Este consilier judeţean, dar nu mai are forţa politică şi căutarea de altădată.
Ştefan Baban (foto 2) n-a fost un politician de un prea mare impact local. În plan judeţean el a trecut aproape neobservat. Cu toate acestea, s-a bucurat de un noroc orb. În legislaţia 1996 2000, se afla
pe locul doi pe lista de candidaţi la Camera deputaţilor. A ieşit deputat un bucureştean, care a murit pe neaşteptate. Aflat pe locul doi, Baban a fost validat deputat în locul acestuia. A pornit să-şi primească mandatul de deputat, încălţat cu adidaşi legaţi cu sârmă şi în pantaloni de blugi crăpaţi în fund.
Alegerile parlamentare din 2000 şi 2004 i-au înnoit mandatul. Anul trecut a fost nevoi să iasă din anonimatul listei şi să-şi susţină candidatura prin vot uninominal. N-a convins, iar electoratul l-a trimis acasă. Cariera sa politică a sfârşit cum a început: într-un anonimat total. Doina Dreţcanu a avut o carieră politică interesantă. În politică a intrat alături de prof. Mircea Dănuţă şi Dumitru Sandu, la partidul PSDR, condus de Sergiu Cunescu. Când Cunescu s-a retras de la preşedinţia partidului, în Congresul organizat la sala Al. Ioan Cuza din Palatul Parlamentului, Dreţcanu a fost aleasă membră în Comisia de numărare a voturilor. Organizaţia PSDR Botoşani a susţinut, în acel congres, preşedinţia arădeanului Emil Putin. Dreţcanu a făcut jocuri în favoarea lui Alexandru Athanasiu, care a preluat conducerea PSDR. Dănuţă n-a vrut să-l susţină pe Athanasiu, pe motiv că acesta vrea să ducă PSDR-ul în PDSR, ceea ce s-a şi întâmplat, când s-a format PSD-ul.
Retras de la conducerea PSDR Botoşani, Dănuţă s-a dus spre alt partid. Athanasiu i-a încredinţat conducerea Filialei PSDR Botoşani Doinei Dreţcanu. Când PSDR s-a contopit cu PDSR, dând naştere PSD-ului de astăzi, Dreţcanu a devenit vicepreşedinte PSD şi cu drum deschis pe lista candidaturilor parlamentare. În urma alegerilor din 2000 a ajuns deputat, cu mandat reînnoit în 2004. Anul trecut a candidat în Colegiul Darabani. A bătut-o măr portocaliul Stelică Strugaru, un pezevenchi ce n-are nimic în comun cu politica. Rămasă pe din afara jocurilor politice din PSD, Doina Dreţcanu se află pe traseul celor pentru care cariera politică a luat sfârşit.
Cornel Furtună este liderul filialei locale a PNŢ. Partidul ce-l reprezintă a ieşit de mult din viaţa politică românească. Numai Furtună continuă să ţină conferinţe de presă, agonizând politic. La alegerile locale de anul trecut n-a obţinu nimic. La cele parlamentare, PNŢ n-a participat. Încet, încet şi peste Furtună se aşterne uitarea, devenind şi el un fost.
Urcuşul şi coborâşul pe scena vieţii politice aduce bucurii, dar şi tristeţe. Momentul când cel în cauză constată că nu se mai bucură de favorurile electoratului sau nu mai are puterea de influenţă asupra celor din jur este unul dureros, greu de suportat. Mai ales când constată că cei care îi salutau ieri în mod slugarnic, astăzi trec pe lângă ei, pe stradă, fără să-i bage în seamă. (Ioan Rotundu)
(Ioan Rotundu)
