Într-o sală de la etajul IV al clădirii liceului profesorul Stanciu a adunat de-a lungul vieţii o comoară greu de evaluat datorită valorii inestimabile a unor piese ce aparţin culturii ceramice de acum 6 - 7 mii de ani. Unele piese sunt unicat şi nu se mai regăsesc în colecţii muzeale de stat sau private.
Colecţia este importantă şi prin faptul că vasele şi figurinele colecţionate aparţin unei culturi dezvoltate pe spaţiul botoşănean, ceea ce certifică istoric vechime noastră ca popor dar mai ales ca nivel de civilizaţie.
Vase recuperate din sit-ul de la Ripiceni, sit devenit cunoscut în întreaga lume prin piesele descoperite aici, mai ales figurine zoomorfe şi antropomorfe dar şi prin culţii de fildeş ai mamuţilor ce-au trăit în urmă cu vreo zece mii de ani sunt piesele care compun comoara profesorului..
Anumite vase, ce reprezintă etape diferite ale culturii ceramice din spaţiul botoşănean ar face cinste oricărei expoziţii internaţionale. Numai că profesorul Stanciu nu dispune de banii necesari pentru a putea plăti taxele de asigurare şi ieşire din ţară a exponatelor. Aşa că piesele valoroase au fost fotografiate şi redate în albumele de specialitate din ţară şi străinătate.
Specialiştii, adică arheologii specializaţi pe studierea culturilor preistorice şi antice au atestat valoarea ştiinţifică a pieselor din colecţia profesorului Stanciu. Din păcate, profesorul n-a procedat la o inventariere a pieselor şi numerotarea acestora pentru a preveni orice dispariţie. Poate că un specialist de la Muzeul Judeţean Botoşani ar trebui să-l ajute în acest sens.
Însă problema cea mai sensibilă este că profesorul nu ştie ce se va întâmpla cu comoara sa după ce se va pensiona şi nu va mai avea la dispoziţie spaţiul actual. În vara anului 2010, prin luna septembrie, am realizat reportajul intitulat Comoara dispărută. Era vorba de o altă colecţie arheologică, mult mai valoroasă ca a profesorului Stanciu, cea a familiei de profesori Crâşmaru din Drăguşeni.
După moartea profesorilor întreaga colecţie a fost lăsat prin testament preotului paroh. Numai că feciorul preotului, un şmecher ce şi-a luat bacul la vârsta de aproape 30 de ani, a vândut piesele pe piaţa neagră de antichităţi din Italia.
Sesizate de jandarmii italieni, autorităţile române n-au luat nicio măsură şi nici n-au revendicat de la italieni piesele confiscate de pe piaţa neagră. Poate că istoria nu se va repeta şi cu colecţia profesorului Stanciu. Iată de ce consider necesară implicarea specialiştilor de la Muzeul Judeţean Botoşani. O inventariere a pieselor din colecţie şi o ierarhizare a lor prin valoarea ştiinţifică prezentată se impune atât pentru cunoaşterea cât şi pentru prevenirea dispariţiei exponatelor.
Cititorii interesaţi pot viziona reportajul difuzat de TeleM în cadrul emisiunii Lumea lu Rotundu dând clik pe cele două imagini de mai sus.
Ioan Rotundu