Noi, cei de la Jurnalul, am avut curiozitatea să vedem cum decurge acţiunea, nu mai pe străzile asfaltate ale Botoşanilor, ci mai ales prin localităţile din judeţ. Ne-am început activitatea cu o deplasare la Lacul Eminescu, locaţie unde prefectul Cristian Roman s-a lăudat că va acţiona.
Într-adevăr, la ora 10.00, înconjurat de angajaţi ai ISU şi elevi de şcoală, prefectul, îmbrăcat în haine de tăvăleală, trăgea după el un sac din plastic, plin cu fel de fel de ambalaje aruncate de turişti (foto 1) . Chiar în prezenţa noastră a organizat o mică şedinţă operativă de punere la punct a modului în care să fie culese şi resturile de ambalaje aruncate în apele lacului. O echipă de angajaţi ISU s-a dus să care barca pneumatică pentru a o aşeza pe apele lacului (foto 2), o altă echipă care să urce în barcă şi să culeagă resturile aruncate şi o alta care să preia sacii şi să-i depoziteze la locul de unde vor fi preluaţi de maşini (vezi filmuleţul).
De la Lacul Eminescu ne-am deplasat spre partea de est a judeţului. La ieşirea din Botoşani, zona barierei Suliţa, alte echipe de elevi de şcoală aşteptau maşinile să preia cele câteva sute de saci ăline cu gunoaie culese din zona Rediu. Şi de-a lungul şoselei, până la intrarea în Stăuceni, se puteau vedea saci din plastic plini cu gunoaiele culese.
În schimb, la Silişcani, poartă de intrare în comuna Gorbăneşti, gunoaiele tronau semeţ prin jurul staţiei de benzină şi a unui atelier de confecţii betoane. Gunoaie aveam să vedem şi pe marginea uliţei din satul Vânători şi prin şanţurile uliţelor centului de comună Gorbăneşti. La Primăria Horbăneşti ne-a fost dat să-l găsim pe cviceprimarul Gheorghe Ojog (foto 3). Omul ostenea de zor la o sticlă cu ţuică şi naviga pe Internet. Nu ne-am dat seama ce anume putea vedea el pe Internet, de vreme ce era chior de beat, după cum se poate observa şi din fotografie. Cât despre acţiunea „marea curăţenie” n-a auzit pentru că nimeni de la judeţ nu i-a spus nimic.
Am parcurs drumul străjuit de gunoaie prin satele Bătrâneşti şi Socrujeni şi am ieşit la drumul mare, asfaltat, pentru a intra în comuna Truşeşti. În satul Drislea era linişte şi nici un fel de acţiune pentru culesul gunoaielor. În Truşeşti tot linişte. Uşa primăriei era încuiată. De la patronul Costică Pavel am aflat că viceprimarul Chiribuţă ar fi prin preajma pieţei. L-am căutat, dar n-am avut noroc să-l găsim. În satul Guranda, comuna Durneşti, linişte şi pace. Puteau fi văzute doar gunoaie şi alte resturi menajere aruncate de-o parte şi de alta a drumului, în apele iazului ce străjuieşte şoseaua. La Zgârieta am cârnit spre Bivolari – Dobârceni.
Nici la Dobârceni nu era organizată vreo acţiune. Uşa primăriei era deschisă, deschisă şi uşa de la sala de şedinţe, în rest lacăte. Ne-am învârtit prin curtea primăriei dar nu era ţipenie de om.
În satul Pădureni, tot comuna Dobârceni, oamenii discutau aprins prin cele vreo două baruri din centrul satului, semn că dăduseră deja peste cap câteva sutici de tărie şi sticle cu bere. În schimb, la Dângeni, aveam să aflăm că acţiunea de curăţenie s-a soldat cu umplerea a vreo 160 de saci cu gunoaie, acţiunea fiind încă în curs de desfăşurare.
Nici pe raza comunei Unţeni nu s-a produs agitaţie pe seama gunoaielor. Oamenii îşi vedeau liniştiţi de treabă. La fel şi gunoaiele aruncate la ieşirea spre satele Burla şi Soroceni.
Ca o concluzie, acţiunea „marea curăţenie” s-a desfăşurat în stilul nostru românesc, pompieristic, agresivă pe unele locuri şi lipsind cu desăvârşire prin majoritatea localităţilor din judeţ, semn că pe la noi educaţia civică are nevoie de un grabnic tratament social
Ioan Rotundu