Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   
Vineri: 28 Decembrie 2007

Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Proverbe şi...
Remember
Reportaje
Lumea lui Rotundu

1 EURO = 4.5802 lei
1 USD = 3.8939 lei


Număr accesări
Astăzi:
10656
De la 07 Ianuarie 2003
54142373

Politică cu tutun şi alcool


Dângenii sunt o localitate aşezată pe valea Jijiei, între comunele Ungureni şi Truşeşti. De vii pe drumul Gulioaei, cum treci de locul numit „La şapte hoţi”, urci o pantă uşoară şi ajungi în vârful dealului Strahotinului. De aici te poţi bucura de priveliştea ce ţi-o oferă valea Jijiei, cu salba de sate: Iacobeni, Strahotin, Dângeni, Hulub, în coada ochiului drept putând zări şi un colţ din satul Buhăceni. Ridici privirea, măturând coasta dealurilor din faţă şi vei putea admira pădurea Brătenilor, locul pe unde a hălăduit haiducul Coroi, iar la stânga, tot pe un vârf de deal, pădurea Hăneştilor.
Să dăm timpul înapoi, până ce ornicul ne va indica luna mai a anului 2000. Cu curaj, să coborâm în mijlocul dânginenilor şi să rupem un crâmpei din viaţa acestei comunităţi, pentru a o face cunoscută lumii.
Dânginenii sunt oameni modeşti, poate prea modeşti în sărăcia lor lucie, dar ţin cu cerbicie să arate străinilor care le calcă pragul fudulia ce-i caracterizează, acea fudulie aflată în bună vecinătate cu prostia. Părerea aproape unanimă a celor care i-au cunoscut în vreun fel sau altul este că dânginenii sunt omenoşi, chiar primitori şi ar beneficia de mai mult respect dacă n-ar uza de fudulie în exces. Unii zic despre dângineni că duc o viaţă mizeră şi sufleteşte, nu numai materialiceşte. Dorinţa de a se reclama, de a se înşela, de a profita de neştiinţa noilor veniţi, de a slobozi prea mult timp în crâşmă, de a ochi ziua de ce pot fura noaptea, de a lungi somnul de amiază până spre chindii îi cam împiedică la muncă. Să punem toate aceste observaţii, nu prea plăcute pentru dângineni, pe seama răutăţii omeneşti.
Odată ajuns pe uliţa principală a satului, vei observa ditamai hardughia, o clădire cu subsol, parter şi două nivele. Este fostul magazin universal al cooperativei de consum, ajuns acum o clădire tristă şi lăsată în paragină. Alături de ea se află clădirea vechiului magazin. Gârbovită de ani, clădirea stătea să se prăbuşească. S-au găsit câteva mâini de întreprinzători privaţi care i-au schimbat faţa, au primenit-o şi au înnobilat-o prin interior cu mărfuri produse în fabricile şi uzinele capitaliste.
Într-o margine a clădirii s-a amenajat un bar, tot de-o mână privată. Aici este locul în care sătenii îşi petrec timpul la una mică şi la o vorbă despre actualităţile politice.
Cum spuneam, ornicul indică una din zilele lunii mai a anului 2000. În crâşmă zumzet mare. Clinchete de pahare, fum de ţigară şi vorbe repezite.
- Mă Stomac, sigur vin, mă?!
Stomac era porecla unuia Huzum. Un ţâr de om, numai oase şi piele, trecut de şaptezeci de ani. Şi-a câştigat porecla de „Stomac” datorită trupului său scheletic, adus în această jalnică stare de zecile de ani de băutură. „Mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie” a fost şi este crezul vieţii sale. Îşi începe ziua cu una mică şi o continuă aşa până ajunge acasă, dacă nu se întâmplă ca şanţul să-i fie saltea pentru câteva ore din zi sau noapte.
Fiind duminică şi campanie electorală pentru alegerile locale, partidele îşi trimiteau emisarii prin satele şi comunele judeţului. La Dângeni, preşul l-au tras încă de dimineaţă cei de la PNL. Profesorul Dănuţă, cunoscut în Dângeni ca om de gaşcă, din popor, a venit de la prima oră să ţină o întrunire cu liberalii. Despre întâlnire se aflase de cu seară. Aşa că, grupa de şoc, cum au numit dânginerii acea adunătură de beţivani care se strâng de fiecare dată când vine prin comună vreun partid să-şi înfiinţeze organizaţie, s-a adunat la uşa barului.
Profesorul a sosit, a fost primit cu bineţe şi adânci plecăciuni şi cu frumoase vorbe la adresa liberalilor. Bucuros că-i cunoscut în zonă de atâta lume, ce din domn’ profesor nu-l mai slăbeau, Dănuţă a băgat mâna în buzunarul de la spate şi a scos un şumultoc de bani. Celor de faţă le luceau ochii în cap ca la drac. Domn’ profesor i-a numărat şi a lăsat la bar bani cât pentru două sute de votcă la fiecare. Corul de voci l-a condus până la Dacia înnoroiată, cu care domn’ profesor toca judeţul cu speranţa că va da lovitura politică şi PNL-ul va scoate suficienţi consilieri judeţeni cu care să pună mâna pe conducerea judeţului. Dănuţă a plecat spre Mihălăşeni, iar liberalii de ocazie au dat buzna în bar, pozasă-şi ude gâtlejul uscat peste noapte.
Unii, mai cu experienţă într-ale paharului, au supt repede cele două sute de votcă şi priveau cu jind la paharele celor mai „leneşi”. Trăiau cu speranţa în spusele lui Stomac. Cică îndată urma să vină în comună cei de la PSD.
Nerăbdători, strigară din nou:
- Mă Stomac, sigur vin, mă?!
Stomac, care dăduse de mult peste cap cele două sutişoare, împleticea limba-n gură într-un dialog cu unul de-al lui Vranciu, şi el îndrăgostit de pahar de la primele ore ale tinereţii.
- Vin, domnule! Scrie în Jurnalul lui Rotundu. Cam trebuie să ajungă.
Da, cei de la PSD tocmai ajunseseră în curtea primăriei. Primarul fiind de-al lor, un inginer horticol despre care se spune că în vremea când a fost inginer şef la CAP, ar fi băut jumătate din producţia agricolă, tocmai era consultat cui să i se dea pachete. Pentru că cei de la PSD au venit cu nişte pungi, în care au pus un kil de orez, unul de zahăr, unul de ulei şi ce-au mai primit şi ei cu titlu de sponsorizare.
În bar intră val-vârtej un tip nebărbierit şi strigă:
- Fraţilor, au venit cei de la PSD. Sunt la primărie.
Iute gloata se mişcă din loc, părăsind barul. În urma lor rămase o perdea de fum, chiştoace stinse pe colţul mesei şi o puzderie de pahare goale şi jegoase. Nu mică le-a fost uimirea celor din PSD, când s-au trezit cu curtea primăriei plină. Primarul, care cunoştea gaşca, l-a tras pe preşedintele Baltă de-o parte şi i-a spus că cei veniţi sunt oameni săraci, dar devotaţi social-democraţiei. Înălţându-se pe vârful pantofilor, Baltă le-a ţinut o mică cuvântare. Adunătura îl asculta cu smerenie, câte unul dintre ei înclinându-se faţă-spate, ca bătut de vânt. Când veni timpul împărţirii pachetelor, Stomac nu se putut abţine:
- Domn’ preşedinte, mulţumim pentru pachet, dar ceva udătură parcă ar fi fost mai nimerită.
Baltă asculta stânjenit şi nu ştia ce să facă. L-a salvat primarul:
- Băieţi, dau două jumătăţi de votcă la chioşcul din faţa primăriei. Numai să plece domnul preşedinte. Apoi, către Baltă:
- Ăstuia cu chioşcul i-a expirat contractul de închiriere cu primăria. I-am spus că i-l prelungesc, dar după alegeri. Să contribuie şi el cu ceva la campanie.
- Dar eşti sigur că vei fi reales?
- Mai mult ca sigur!
Aşa a fost. Localnicii i-au reînnoit mandatul de primar, că din prahovean a devenit dânginean sadea.
Cele două jumătăţi de votcă s-au topit imediat. Nu şi setea celor înfruptaţi cu votca de la prima oră a dimineţii. Cei mai isteţi au tratat cu gestionarul şi au schimbat punga social-democrată pe votca liberalului Ţâbuleac, Săniuţa. Gestionarul îşi freca mâinile a bucurie. Făcând trocul pungă – votcă, şi-a scos şi cheltuiala cu cele două jumătăţi comandate de primar.
Soarele trecuse de amiază, votca alunecase de mult pe aleea gâtului şi gloata pregătită să percuteze politic stătea cuprinsă de apatie. Când nimeni nu mai spera în vreo minune, iată că la primărie trase jeepul ApR-ului, din care coborî o namilă de om, ce se recomandă Paul Ostaci.
- Vreau să înfiinţez aici o organizaţie ApR şi să stabilesc candidatul la funcţia de primar, îşi explică el scopul vizitei sale. Stomac, care în tinereţe fusese socotitor de CAP, până l-au prins cu mâna-n paralele ţăranilor şi ascuns vreo câţiva ani, ieşi în faţă:
- Să trăiţi, domnu’ inginer! Eu vă cunosc din Jurnalul lui Rotundu. Chiar ne întrebam când o să veniţi şi prin Dângeni.
Mândru că-i cunoscut prin judeţ, Ostaci se întoarse către colonelul Cilinschi, omul său de încredere:
- Cred că o să facem treabă bună. Să-i băgăm într-o sală de clasă, pe la cămin sau altundeva.
- Nu-i nevoie domn inginer, cât mata ne dai o votcă la chioşc, noi semnăm că suntem membri ApR.
Au făcut-o şi pe asta. Adică i-au înfiinţat organizaţie şi lui Ostaci şi altora ca el. Vreme de vreo lună de zile, cât a durat campania electorală pentru alegerile locale, gloata se înfiinţa de dimineaţă în faţa primăriei şi aştepta cu nădejde şi speranţă să le calce pragul localităţii vreun lider politic de la Botoşani, pe care să-l jumulească măcar de-o cinzeacă.
Pentru că la Dângeni politica se face cu tutun şi alcool. Altfel… nu dă roade! (Fragment din volumul „Politică cu tutun şi alcool”, pregătit pentru a fi tipărit – Ioan Rotundu)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (1)]
 

  
Horoscop
Preferinţă sexuală
Preotul ameninţă cu afurisirea şi cere 100 de euro pentru iertarea păcatelor
Nu-ti refuza bucuria unor clipe de neuitat
Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!
Necazurile beţivului
Nedreptate
Tânăra învăţătoare
Anecdote
Răspuns la ghicitori
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă

Contact: [email protected]
Telefon: 0745 544 745

Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!