Aristotel Crâşmaru şi soţia sa Ortansa s-au stins din viaţă în urmă cu mai bine de zece ani. Au lăsat în urma lor o impresionantă colecţie de piese arheologice, în special vase de ceramică aparţinând culturii Cucuteni din paleolitic şi neolitic dar şi colţi de mamut, monede vechi, antice,
Descoperirile soţilor Crâşmaru au o importanţi ştiinţifică deosebită, piesele scoase la iveală în urma multor săpături confirmând fără vreo îndoială faptul că pe spaţiul judeţului Botoşani şi totodată al României a existat o civilizaţie şi cultură ce ne atestă continuitatea istorică.
Încă din timpul vieţii lor, o parte din piesele descoperite şi apreciate ca având o valoare istorică greu de preţuit au fost donate Muzeului arheologic din Săveni, muzeu printre a căror fondatori se numără şi regretatul profesor Aristotel Crâşmaru care a activat cu soţia la şcoala din Drăguşeni, la vreo 5 km de oraşul Săveni.
Alte piese, la fel de valoroase istoric au ajuns în Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea iar acum arheologi din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani fac demersurile necesare pentru a fi recuperate şi readuse la Botoşani.
Toată munca de-o viaţă a soţilor Crâşmaru a fost consemnată în două volume, considerate extrem de valoroase ştiinţific, volume care au ajuns în lumea de specialitate de peste hotare şi care au dat dimensiune şi prestigiu personalităţii celor doi soţi dar şi ţinutului Botoşanilor.
Însă o mare parte din piese au fost păstrate în muzeul şcolar din Drăguşeni şi în colecţia personală a celor doi soţi. După moartea lor, conform testamentului scris, casa şi colecţia de piese personale au fost lăsate în grija şi spre gestiunea preotului paroh din Drăguşeni Ioan Manoliu. Soţii Crâşmaru aveau convingerea că munca lor de-o viaţă este lăsată pe mâini bune şi că în casa lor se va amenaja un muzeu al satului.
Din păcate, nimic din toate acestea nu s-a realizat după dispariţia soţilor Crâşmaru. Luni am realizat un reportaj intitulat Comoara dispărută, filmând la muzeul din Săveni şi în localitatea Drăguşeni.
La început, părintele Manoliu a negat că el ar fi primit vreo piesă arheologică din colecţia soţilor Crâşmaru. În faţa camerei de filmat şi în dialogul nostru din interiorul bisericii din Drăguşeni, părintele a început să recunoască că el este beneficiarul testamentului scris lăsat de Aristotel Crâşmaru, că gestionează casa şi o parte din colecţie.
În faţa dovezilor tot mai covârşitoare a recunoscut că a preluat şi piesele din muzeul şcolar, lucru susţinut dealtfel şi de către fostul profesor Dumitru Robu, acum pensionar, de fostul primar Elena Prisăcăruţă şi de actualul director al şcolii, prof. Margareta Tăbase.
Numai că părintele nu mai are piesele. El susţine că i-au fost furate. Custodele muzeului din Săveni, istoricul Emil Caranica susţine că o echipă de ofiţeri de la Poliţia de Frontieră au verificat la muzeu dacă lipsesc piese din inventar. Poliţia a primit informaţii cum că piese arheologice din cultura Cucuteni descoperite pe teritoriul judeţului Botoşani au fost găsite la vânzare pe piaţa de antichităţi din Italia. Cum din inventarul muzeului nu lipsea nici o piesă, investigaţia poliţiştilor a condus către fiul preotului Manoliu, care ar fi traficat aceste piese primite de tatăl său prin colecţia Crâşmaru.
Mai toţi cu care am stat de vorbă, filmaţi sau nu, au susţinut că băiatul preotului, un tânăr de vreo 27 de ani care abia acum îşi ia Bacul este cel care a valorificat piesele colecţiei Crâşmaru. Numai că preotul susţine că piesele i-au fost furate, negând orice implicaţie a fiului.
Nici casa soţilor Crâşmaru n-a primit destinaţia pentru care a fost donată părintelui. O cameră a fost închiriată Poştei, părintele beneficiind de banii din chirie, restul camerelor sunt în stare avansată de degradare. Cum nimeni din cultura botoşăneană nu s-a interesat de soarta colecţiei Crâşmaru, părintele Manoliu a făcut ce a crezut el că-i mai bine.
Reportajul va fi difuzat pe Tv SOMAX joi, 30 septembrie, ora 20.30 în cadrul emisiunii Lumea lu Rotundu şi merită urmărit. Munca de-o viaţă a doi profesori pasionaţi de arheologie s-a risipit fără ca vreo autoritate să fi făcut ceva pentru a opri acest dezastru ştiinţific şi cultural şi fără ca vinovaţii să se simtă responsabili cu ceva.
Ioan Rotundu