Cu ani în urmă, în Mihăileni exista un muzeu al olăritului, rod al muncii familiei Zahacinschi (foto 2). O viaţă de om şi-a închinat familia Zahacinschi tehnicii olăritului, dezvoltând o artă greu de egalat. După 1990, la conducerea primăriei Mihăileni s-au perindat fel de fel de primari aleşi pe criterii politice şi fără vreo atracţie pentru valorile culturale locale. Familia Zahacinsci s-a stins din viaţă iar clădirea muzeului, aflată la nici 25 metri de sediul primăriei, a ajuns în paragină. Colecţia de artă formată din obiecte de olărit, considerată extrem de preţioasă la nivel naţional, a fost preluată de către Muzeul Judeţean Botoşani.
Ajunsă ruină, clădirea muzeului din Mihăileni este acum adăpost pentru familia Ceoancă. Mama, o femeie de vreo 35 de ani, stă mai mult prin Belgia. În sat i-au rămas copii, şase la număr, fără nici un fel de căpătâi. Fata mai mare, la nici 18 ani are deja un copil din flori. Cea de 16 ani are în localitate un renume de pramatie. Cei patru fraţi mai mici nu prea merg pe la şcoală. Cele şapte persoane (şase fraţi şi copilul din flori) locuiesc în două camere insalubre. Trăiesc cu toţii de pe urma alocaţiei.
Florin Străteanu, cel care ne-a chemat la Mihăileni să ne prezinte şi acest caz susţine că s-a adresat Protecţiei Copilului Botoşani, directorului Liviu Rădăşanu, dar că instituţia n-a declanşat nici un fel de anchetă socială.
Noi ne-am adresat primarului Laurenţiu Barbacaru (foto 1), medic în comună. Primarul ne-a confirmat viaţa promiscuă dusă de cei şase fraţi, dar susţine că n-are la dispoziţia primăriei posibilitatea de a le oferi o locuinţă cât de cât omenească. Mai crede primarul că fraţii Ceoancă se descurcă cu alocaţia primită de la stat. În privinţa şcolii, răspunderea, în opinia sa, revine şi conducerii de şcoală din localitate.
Cât despre mama acestor copii, toată lumea ştie că în Belgia ea se ocupă cu prostituţia. Şi fata cea mare, care are acum copil din flori, s-a prostituat o perioadă alături de mamă. Acum ea nu mai vrea să plece în Belgia, susţinând că acolo viaţa sa a fost un iad.
În ce-l priveşte pe „protectorul” acestei familii, respectiv Florin Străteanu, primarul ne-a relatat că acesta a fost o perioadă concubinul doamnei Ceoancă. Pentru că şeful de post Cătălin Surdu as sfătuit-o pe femeie să nu se mai încurce cu Florin, bărbat căsătorit şi cu şase copii acasă, de atunci Florin are a se răfui cu poliţistul. Îl urmăreşte şi-l reclamă ori de câte ori are prilejul.
Trecând peste faptul că Florin a fost amantul doamnei Ceoancă şi că şeful de post i-a stricat şusta, rămâne cazul social. Cei şase fraţi trăiesc într-o atmosferă total dezonorantă condiţiei umane. Şapte copii, băieţi şi fete, trăiesc unii peste alţii în două camere insalubre, viaţa lor fiind mult inferioară celor a porcilor din coteţul vecinilor. Chiar dacă primarul consideră că a fi preluaţi de Protecţia Copilului şi daţi în plasament familiar n-ar fi soluţia cea mai fericită, ceva trebuie făcut totuşi. Iar acel ceva ar fi o anchetă socială din partea Protecţiei Copilului, singura instituţie abilitată să decidă soarta acestor copiii.
N-avem dreptul ca în secolul XXI şi ca ţară europeană să asistăm pasiv ca aceşti copii să ducă o viaţă inferioară animalelor din curtea omului. Sunt fel de fel de babe ştirbe care fac scandal când vine vorba de stârpirea câinilor comunitari. Dar când vine vorba de viaţa semenilor noştri, aceleaşi babe, care se pretind reprezentante ale societăţii civile, devin indiferente. Nu este drept!
Referitor la Florin Străteanu, acesta nu este tocmai persoana cea mai nimerită să reclame abuzurile autorităţilor locale. Soţia sa munceşte în Italia iar el acasă, cu şase copii, se ţine de amante. Se mai ocupă şi de turnarea la poliţie a celor care fac trafic cu ţigări sau care fac bişniţă cu mărfuri aduse de peste graniţă. Dar, repet, fondul problemelor reclamate de Străteanu există şi este cât se poate de real.
Şefii poliţistului să ia măsuri cu agentul şef de poliţie Cătălin Surdu să nu se mai implice în conflictele de proprietate dintre săteni, că n-are competenţe în acest sens, astfel de litigii fiind numai de competenţa instanţelor de judecată. De asemenea, poliţistul să fie pentru comunitate un model de comportament moral şi să nu lase loc la discuţii răuvoitoare, că nu iese fum fără foc spune un proverb de-al nostru, românesc.
Însă prima urgenţă rămâne a se rezolva viitorul celor şase fraţi. Sunt oameni şi nu animale.
Ioan Rotundu