Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   
Sâmbătă: 6 August 2011

Evenimente
Editorial
Horoscop
Umor
Gastronomie
Comentarii
Caricaturi
Remember
Lumea lui Rotundu

1 EURO = 4.5333 lei
1 USD = 4.1453 lei


Număr accesări
Astăzi:
71392
De la 07 Ianuarie 2003
49718373

August 23, sărbătoarea noastră dragă


M-am trezit în zori de zi, pentru a nu întârzia la serviciu. Era în dimineaţa zilei de 23 August şi trebuia să particip la defilare. Mai ales că nu eram în relaţii tocmai amicale cu Ghiorghiţă, secretarul de partid pe întreprindere. A nu fi cooperant cu secretarul de partid la o astfel de zi îţi putea aduce multe şi mari necazuri.
Am îmbrăcat cămaşă albă şi mi-am pus la gât cravată de culoare închisă, cum ni s-a recomandat. De asemenea am îmbrăcat şi costumul cel bun, că la o astfel de sărbătoare nu era permis să vii îmbrăcat decât pe măsura evenimentului. Cum am ajuns la poartă, ofiţerul de serviciu m-a şi anunţat că mă caută secretarul de partid.
Ghiorghiţă era un bun coleg de muncă, numai că atunci când venea vorba de partid, de acţiuni în numele partidului, era greu de înţeles. Omul şi-a intrat în viaţă pornind de la munca de jos. Ca muncitor la echipa de încărcări-descărcări la depozitele de marfă din gară. Supus faţă de şefi, săritor la muncă atunci când se afla sub privirile acestora, el a fost repede remarcat şi promovat şef de echipă. Mai ales că era considerat un bun membru de partid, preocupat să-şi completeze cunoştinţele politice.
Ca şef de echipă a intrat în contact cu şeful cel mare. Ghiorghiţă nu rata prilejul care în şedinţele de partid sau când şeful cel mare trecea pe la depozite să ia pulsul activităţii, să se remarce criticându-i pe cei mai mici în funcţie ca el şi lăudându-şi şefii. Strategia sa a dat roade, căci şeful cel mare l-a adus la sediul întreprinderii pe post de administrator. Altfel spus, a fost scos din mediul muncitoresc şi trecut în cel funcţionăresc, adică la TESA.
A sosit şi momentul când secretarul de partid de la organizaţia TESA trebuia înlocuit din funcţie. Noul secretar trebuia avizat de către Biroul Municipal PCR Botoşani, organizaţia aflându-se în coordonarea acestui organism. S-au făcut trei propuneri, cum era regula vremii. Un economist proaspăt venit din facultate, un şef de birou de la contabilitate şi Ghiorghiţă, ca având origine muncitorească. Micu, cel care decidea soarta viitoarelor cadre de nădejde ale partidului la nivelul municipiului Botoşani a primit lista cu propuneri. La economistul aflat pe primul loc a strâmbat din nas. Era tânăr şi fără experienţă în munca de partid, mai ales pentru o organizaţie formată din funcţionari, categoria socială ce nu era bine văzută de partid.
Despre şeful de birou Micu a tras concluzia că nu se potriveşte funcţiei de secretar. În activitatea sa niciodată nu s-a înţeles cu contabilii, care de fiecare dată când vrei să faci ceva spun că n-au bani. Când a dat de Ghiorghiţă, cu originea sa muncitorească, Micu s-a luminat şi a decis că el este omul potrivit să conducă o organizaţie de funcţionari care au vederi prea nepotrivite cu cauza partidului. Aşa a ajuns Ghiorghiţă secretar de partid peste TESA.
Abia intrat pe poarta întreprinderii m-am dus la el:
- Tovarăşul Rotundu, la biroul dumitale ai repartizate o pancartă, cinci steaguri şi 20 de însemne. Vino să preiei materialele.
- Dar noi suntem numai cinci oameni, că restul sunt lucrători de teren. Cine să poarte aceste materiale?
- Aşa a hotărât partidul, n-am ce face. Partidul era el. N-avea rost să mă contrazic cu el aşa că am luat materialele cu încă doi colegi şi le-am dus în birou.
După multă agitaţie prin curte, s-a format şi coloana oficială. Eu am luat un steag, să nu fiu acuzat că nu răspund la chemarea partidului. M-a văzut Ghiorghiţă şi a zâmbit satisfăcut. Habar nu avea el că restul materialelor le-am încuiat în birou.
Coloana a ieşit pe stradă şi ne-am deplasat spre locul care ne-a fost indicat de către organizatori. Pighi, o activistă de la Biroul Municipal PCR, venită de demult de la Academia „Ştefan Ghiorghiu”, se agita de mama focului. Cerea coloanelor să ridice materialele, să le fluture, să zâmbim. Privind la coloana noastră ceva nu i-a plăcut, aşa că a strigat:
- În fund la Feodorov să fie agitate mai multe steaguri!
Feodorov nu era în coloană, căci fusese invitată la tribuna oficială. Aşa că a rămas cu fundul neînţepat de lancea steagurilor.
Am trecut prin faţa tribunei oficiale, am agitat materialele şi am zâmbit larg, să vadă cei din tribună cât de mult ne bucurăm de viaţa oferită de partid. Scăpaţi din faţa tribunei oficiale am grăbit pasul spre sediul unităţii. În curte veniseră cei cu grătarele de mici iar Alexa de la Cabana „Stejarul” a trimis o dubiţă cu bere rece, de la gheaţă.
Ne-am retras cu toţii prin birouri, având grijă să însărcinăm pe câte un angajat să prindă rând la mici şi bere. O astfel de sărbătoare muncitorească trebuia trăită din tot sufletul nostru, trebuia demonstrat ataşamentul faţă de partid, faţă de conducătorul suprem. Aşa şi făceam!
Mâncam mici, beam bere şi după câteva sticle golite treceam pe bancuri politice cu Ceauşescu, Andropov, Gorbaciov că despre conducătorii americani nu prea aveam noi ştiinţă despre ce fac.
Spre după-amiază se pleca acasă, mulţi dintre noi ieşind pe poartă împleticindu-ne, dar nu mai conta. Aveam în suflet o stare înălţătoare că am ieşit bine la defilare. Cel puţin acesta ne era sentimentul până la prima adunare de partid, când Ghiorghiţă ne prezenta doar lipsurile, criticându-ne tovărăşeşte, dar autoritar.
Anii au trecut, partidul a devenit nostalgie pentru tot mai mulţi dintre noi, dar chermezele muncitoreşti nu mai sunt organizate. Nu mai defilăm, nu mai avem bani de mici şi bere, nu mai avem nici emoţii sărbătoreşti şi din noi nu se mai revarsă efluvii de solidaritate tovărăşească. August 23, sărbătoarea noastră dragă, nu mai există. Dar avem o speranţă, preşedintele Băsescu, un fel de Ceauşescu II, ar putea să reînvie atmosfera acelor vremuri. Nu vom mai defila la 23 August, dar o vom face în cinstea zilei sale de naştere, redescoperind atmosfera de tovărăşească sărbătoare a vremurilor de altădată. Căci după asta tânjim!
23.08.2010

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (0)]
 

TeleM
Horoscop
Bancul zilei
Caricatura zilei
Ripiceni Conac boier Stroici - video
Jocuri de culise periculoase
Ioan Rotundu
Deasupra unşilor lui Dumnezeu
Ioan Rotundu
Un prânz la schitul Balş
Jurnalul de Dimineaţă

Anunţ[email protected]
Blogul lui Rotundu
Arhivă