Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Anunţuri
Economic
Fapt divers
Editorial
Învăţământ
Sănătate
Administraţie
Social
Ştiri agenţii
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Comentarii
Caricaturi
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
11885
De la 07 Ianuarie 2003
122897534

Din zbaterile unui botoşănean: comerciant, poet, colecţionar şi inventator

  • 7 April 2009, 23:00

În vreme ce unii dintre noi se mulţumesc să treacă prin viaţă, fără a face prea multe valuri, alţii vor cu orice preţ să iasă din anonimat. Un lucru nu tocmai rău şi de condamnat. Dumitru Petraş este botoşănean şi face parte din rândul celor care au încă multe de spus semenilor de lângă ei. Ca mai toţi românii, nu duce nici lipsa umorului: „Am 53 ani, dar nu mai spuneţi la nimeni”, îmi zice şi, cu o uşurinţă de invidiat, trece apoi la lucruri mai serioase: invenţiile, munca sa, numismatica, poezia.

Pălăria cu ozon, conducta de la Leorda
Dacă autorităţile din Botoşani se zbat de ceva timp să rezolve problema conductei de apă de la Leorda, ce alimentează municipiile Botoşani şi Dorohoi şi nu prea le-a ieşit pasienţa, cel puţin până acum, iată că un om simplu, Dumitru Petraş, le oferă rezolvarea ecuaţiei. Botoşăneanul nu este la prima „abatere”. A lucrat mulţi ani la Electrocontact unde a avut de asemenea astfel de răbufniri. Mai bine zis invenţii. Nu suporta să vadă cum se duce de risipă banul public. Aşa a inventat el etichetele din material plastic, o invenţie omologată, ce-i drept, doar pe plan local. A înlocuit etichetele de aluminiu cu ostafan, un material plastic, transparent, mai ieftin de trei ori şi jumătate.
„Am avut o luptă cu inginerii foarte mare. Ei se gândeau să facă o seligrafiere, numai că în capacul de la CFR nu putea să intre seligrafierea. Eticheta a fost omologată în cadrul întreprinderii, dar şi în afară”, povesteşte Dumitru Petraş.
A vrut să mai facă pălăria cu ozon. Ca să aibă omul la mare vara, când temperatura e ridicată, să nu îl bată soarele-n cap: „Fiecare om vara să poarte o pălărie cu ozon. O pălărie din plastic cu ozon care să îl protejeze de radiaţiile solare. Am trimis la Bucureşti şi am primit răspuns că nu au un laborator atât de special ca să verificăm această inovaţia şi a rămas ca-n tren”.
Cu conducta nu prea mult a stat pe gânduri. A făcut legătura între fizică şi realitate. Nu i-a plăcut fizica prea mult, după cum singur mărturiseşte, dar totuşi se încumetă în a se lua la trântă cu specialiştii. Dacă a văzut că atâţia oameni se gândesc să rezolve problema conductei de apă de la Leorda care se rupe cu tot cu mal s-a gândit să le vină în ajutor.
„Nu este treaba mea, eu sunt un om simplu, dar m-am gândit şi eu la o soluţie originală. Este vorba de stâlpii de sprijin care intră în pământ, să îi scoatem şi să îi punem pe alţi stâlpi făcuţi cu role. Pe o placă de beton, se poate lua de la tramvaiele vechi, de la capătul lui unu, pus pe role, tot de la tramvaie, pe nişte axe, pusă pe role conducta, să meargă cât vrea ea. Malul pe dedesubt să se ducă, dar conducta să rămână fixă. Să nu afecteze cu nimic conducta. Am vorbit şi cu profesori, cu ingineri, cu oameni cu experienţă care au învăţat atâţia ani fizică şi au explicat că soluţia este viabilă sută la sută”, spune Dumitru Petraş.
Nu s-a mulţumit doar cu atât. Pentru a fi sigur că proiectul său nu rămâne la stadiul de simple vorbe a luat legătura cu fostul edil al oraşului, actualul consilier şi el plin de idei, Florin Egner. Alesul local i-a promis că îi va susţine ideea mai departe. Mai exact, către conducerea societăţii Apa Grup. „Au mai fost şi alţi proiectanţi care au venit, de pe la Iaşi sau din alte părţi ce au adus proiecte. Nu presupune un efort mare, nu trebuie să cerem bani de la Uniunea Europeană ca să facem treaba asta. Cu materiale de la noi le putem face. Eu dacă aş fi sudor aş face-o singur. Nu e atât de complicat. E simplu. Nu este treaba mea, dar, probabil, ca orice cetăţean am gândit ca un om simplu, nu ca un inginer, nu mă pun la concurenţă cu ei. Gândindu-mă fizic că un corp ca să îl pui în mişcare trebuie să îl acţionezi cu o altă forţă. I-am luat forţa de mişcare, l-am lăsat aproape să rămână în repaus. E o forţă de sprijin care acţionează asupra lor”, pledează botoşăneanul.

„Alerg după ziua de mâine, ducând printre lacrimi ziua de ieri…”
Pe Dumitru Petraş nu îl încearcă doar talentul de inventator. Are şi alte preocupări, la fel de interesante. Poezia e una dintre ele. Nu degeaba spunea un scriitor român, ce a adăstat adesea pe meleagurile eminesciene, că la Botoşani sunt cinci poeţi pe cap de locuitor. Între munca zilnică la bazar şi celelalte probleme cotidiene, Dumitru Petraş îşi face timp şi pentru a cocheta cu poezia. Are până acum scoase la lumina zilei, spre a încălzi, după cum mărturiseşte el, sufletele semenilor, două volume: „Universul Iubirii”, patru plachete de versuri şi „Zăpada sufletului”. Acum pregăteşte a treia carte de poezie, care se va chema „Lăsaţi-mă să vin!”, o poezie dedicată meleagurilor unde a văzut pentru prima dată lumina zilei, comuna Frumuşica, satul Boscoteni.
Fără a da de veste începe a recita: „Satul meu stă ca un leagăn între dealuri / Din care se înclină o pădure în unduiri de dor / Din aceste unduiri, din aceste trăiri aduc poezia, unde / Alerg după ziua de mâine, ducând printre lacrimi ziua de ieri…”. Lansarea a planificat-o cam peste două luni, la Azilul de Bătrâni de la Leorda.
Numismatica este o altă pasiune a sa. A avut şi în această direcţie o expoziţie intitulată „Amprente peste veacuri”. Adună tot ce îi pică la mână: monede, acte, brevete. „Am acte cu regele Mihai cum dădea pământ la oameni. Din Basarabia am adus multe documente. De la Cernăuţi, unde era un cerşetor care aduna tot timpul. Când a murit au găsit o ladă cu bani care nu mai aveau valoare şi din partea aceea am primit şi eu. Toată viaţa a umblat desculţ şi flămând. Apoi, de la moldoveni de peste Prut, o moldoveancă şi-a vîndut vaca şi banii i-a păstrat într-un ştergar şi mi-a adus şi mie că nu mai aveau valoare, bani de peste 100 ani. Am brevete semnate de Ceauşescu, Gheorghiu Dej”, se mândreşte colecţionarul poet, comerciant şi inventator.

În pline vremuri de criză, Dumitru Petraş mai are puterea să privească şi spre viitor. Ca noi toţi de altfel. Chiar dacă uneori, viaţa nu îi este deloc uşoară. Este comerciant în Bazar pentru o bucată de pâine, aşa cum spune el. Se trezeşte dimineaţa la cinci, fuge cu marfă la Bazar şi adeseori nu îşi face nici măcar safteaua. Trist. Astea sunt zbaterile românilor. Aşa că e lesne de înţeles de ce mulţi încearcă să îşi abată atenţia de la probleme, prin diverse modalităţi de relaxare. Dumitru Petraş îşi găseşte alinarea în poezie: „De fericire nici nu mai am nevoie / M-am obişnuit să bat la poarta unui drum şi să-mi pătrundă poezia / Ea este hrana sufletului meu”. (Eliza Sofian)


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

Atentat la sănătate!
Ioan Rotundu
Comunicat de presă TNL Botoşani
„Foaia Romanească” îşi încetează apariţia „graţie” unei decizii politice maghiare
Românul Călin Rovinescu este noul preşedinte al companiei Air Canada
Aliaţi împotriva capcanelor întinse de secretarul Viciriuc
Pretenţios, primarul Acatrinei mai vrea şi asfalt
Stratulat intenţionează să facă din Zăiceşti o staţiune a comunei Băluşeni
Premiu Internaţional pentru Bianca
PROGRAM TELE'M MIERCURI 8 Aprilie
Comentariul comentariilor LVI
(Ioan Rotundu)
Horoscop
Destăinuirea blondei
Eliminarea lui Conţac
Semnul lui Băsescu
Vă evaluează riscul unei îmbolnăviri profesionale
Casele sinistraţilor aproape de finalizare
Actorii sunt rugaţi să renunţe la sporuri pe motive de criză
Autorităţile au ajuns la un consens cu Armata
Rodica Huţuleac a fost investită în funcţie
Abia la vară în sediul nou!
Ada Macovei, sufocată de reclamaţii
Centrele de permanenţă mult mai aproape de a prinde viaţă
Coplata ar putea să ne usuce buzunarele
Nou vechi director, noi speranţe!
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog