Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   
Sâmbătă: 8 August 2015

Evenimente
Anunţuri
Editorial
Horoscop
Umor
Gastronomie
Reportaje
Comentarii
Lumea lui Rotundu

1 EURO = 4.6346 lei
1 USD = 3.9285 lei


Număr accesări
Astăzi:
20034
De la 07 Ianuarie 2003
55967777

Reportaj de vacanţă

În Munţii Apuseni. Peşterile (III)

  • Ioan Rotundu

Ne-am trezit dimineaţa discutând despre prima noapte dormită în aerul de munte, un aer tare, puternic ozonat, pensiunea fiind situată, aşa cum am mai explicat, la altitudinea de 980 metri. La nici 30 metri de pensiune curge un râu cu apă foarte rece, râu care izvorăşte de undeva de sub vârful Curcubăta. Râul este ascuns după o perdea de brazi şi noaptea se aude susurând uşor, ajutându-te să adormi repede datorită monotoniei zgomotului produs. Mirosul de brad pătrunde prin geamul camerei sau uşa ce dă spre balconul principal şi energizează organismul.
În prima zi a activităţii noastre eram cu toţii odihniţi şi dornici de a începe filmările. Am luat p gustare uşoară formată din salam de Sibiu gata feliat, brânză topită cu şuncă şi ea feliată şi am băut câte o cafea, după care ne-am consultat cu ce obiective de pe listă începem filmările.
Pentru că vremea era a ploaie, s-a hotărât să filmăm la cele două peşteri: Ionele şi Scărişoara. Ne-am orientat spre aceste peşteri ca în caz că nu vom primi dezlegare să filmăm fără autorizaţie, să avem timp să ne procurăm autorizaţiile de la Administraţia Parcului Natural Apuseni din Rieni, localitate în judeţul Bihor, aproape de oraşul Ştei, fost Dr. Petru Groza şi la o distanţă de vreo 50 km de pensiune.
.De la Gârda de Sus, din apropriere de primărie, am cârnit la stânga, urcând domol în aval râul Ordâncuşei. La nici 200 de metri râul coteşte brusc la dreapta şi se intră în Cheile Ordâncuşei. Peisajul este unul sălbatic (foto 1). Milioane de ani apa râului a tăiat în muntele calcaros şi a creat o privelişte care te lasă fără grai şi care-ţi strecoară în suflet un sentiment de teamă privind la pereţii calcaroşi care străpung cerul cu crenelurile lor îndrăzneţe şi care par a se prăvăli peste tine. Privind de jos la aceste înălţimi, la această creaţie inimitabilă a naturii, realizezi cât de mic şi neînsemnat eşti tu, omul, în faţa puterii naturii.
După ce intri în Chei, la vreo 800 metrii îţi ies în cale panourile care te anunţă că aici se află Peştera Ionele. Jos, la poale de munte, se află o imensă grotă. Sunt aici mese şi bănci ca turistul să poată poposi, eventual lua o gustare, să bea apă rece din râu pentru a prinde puteri ca să urce muntele cale de vreo sută de metri pentru a ajunge la peşteră, pozapeşteră, pentru că peşterea nu se lasă chiar aşa de uşor de cucerit şi nu-şi dezvăluie frumuseţile decât în faţa celor care au cunoscut tăria muntelui şi i-o respectă.
Am poposit şi noi la grotă iar fotoreporterul Claudia şi-a intrat în mână, după ce a reglat atent aparatul pentru a nu avea probleme cu lumina cernită, norii stând a ploaie, iar pereţii înalţi ai muntelui rupeau şi ei din puţina lumină care pătrundea până jos. Înainte de a începe urcuşul am trecut pe la chioşcul de lemn unde o moaţă vindea borcane cu dulceaţă de fructe de pădure: afine, zmeură, mure alături de sucuri naturale, afinată şi palincă. Şi bine am făcut că am stat de vorbă cu moaţa pentru că de la ea am aflat cine este ghidul. Iar ghidul stătea la nici cinci metri de noi, aşteptând să se formeze un grup de vizitatori mai larg cu care să urce spre peşteră.
L-am contactat şi l-am informat că suntem de la televiziunea Botoşani şi că vrem să filmăm în peşteră. Omul nu ne-a impus nicio restricţie decât să cumpărăm bilete de intrare. Am plătit 50 de lei pe 5 bilete şi am urcat în peşteră. După ce cameramanii au filmat în interior lacul şi colonia de lilieci, ghidul a fost de acord să ne dea şi un scurt interviu. Am tăcut mâlc despre discuţia avută cu primarul Marin Cârciun, şeful său, care-mi ceruse pentru filmare aprobare. Cum ghidul n-a pomenit nimic de aşa ceva, bucuria noastră a fost mare şi mai ales cu gândul că şi la Peştera Scărişoara nu vom avea probleme.
Despre Peştera Ionele ghidul ne-a spus că poartă numele unui haiduc al locului care se adăpostea aici, pe la 1840, pentru a nu fi prins de poterile împărăteşti austro-ungare.
Am coborât din nou în Chei şi le-am parcurs pe toată lungimea lor de câţiva kilometri, filmând peisajele care ni s-au părut a fi cele mai reprezentative. Claudia nu mai dovedea să fotografieze peisajul, fiecare cerându-i să fie fotografiat în poziţii cât mai inedite pentru a păstra ca amintire şi a se făli că au fost în Munţii Apuseni.
Peştera Scărişoara se află în localitatea Gheţar, localitate ce aparţine de comuna Gârda de Sus. Se urcă la altitudinea de peste 1.100 metri iar peisajul este dumnezeiesc. Brazii dispar lăsând loc fâneţelor. De sus, de pe creastă, se deschide priveliştea asupra văii Arieşului. Întreaga măreţie a pozaa munţilor ţi se arată într-un chip greu de descris. Soarele ieşise din nori şi lumina întreaga vale într-o explozie de mii de nuanţe de verde şi alb, verdele brazilor şi a fâneţelor şi albul calcarului muntos. Din Gheţar, un panou te anunţă că până la peşteră mai ai de urcat timp de 10 minute. În munţi distanţele nu sunt exprimate în metri sau kilometri ci în minute şi ore de mers. Am urcat în munte până la avenul în care stă ascuns gheţarul Scărişoara. Şi aici ghidul nu ne-a cerut autorizaţie de filmare. Iar după ce i-am luat şi un interviu, aflând că suntem de la televiziunea Botoşani ne-a spus că nu trebuia să scoatem bilete pentru că intrarea noastră era gratuită.
În peşteră am coborât cu un grupă de peste 100 de vizitatori. Erau turişti români dar se auzea vorbindu-se germana, engleza şi mai ales limba cehă. Coborârea celor peste 280 de trepte (foto 2) până pe fundul avenului, aflat la o adâncime de 60 metri faţă de suprafaţă, a devenit periculoasă pentru că scările de coborâre n-au mai fost reparate şi consolidate, găsindu-le cum le-am lăsat anul trecut dar ceva mai şubrezite.
Primăria Gârda de Sus încasează anual de la turişti câteva sute de mi de lei noi şi ar trebui să investească în întreţinerea scărilor până ce nu se va produce o tragedie, mai ales că sunt coborâte şi urcate în grupuri de peste 100 de vizitatori.
Am coborât de la Gheţar pe un alt traseu. De consemnat că pentru a ajunge la Peştera Scărişoare sunt două trasee, ambele asfaltate din dispoziţia Elenei Udrea pe vremea când era ministrul Dezvoltării. De la Udrea încoace nu s-a mai investit nimic în turismul din Munţii Apuseni., O spun moţii, şi o spun cu mult regret.
La pensiune am ajuns spre seară. Un borş moldovenesc preparat de gazda noastră Calistru şi o fasole cu slănină ne-a ostoit foamea. Ne-am culcat mai târziu, după ce am stat pe terasă şi am povestit din cele văzute peste zi şi punând la cale filmările pentru a doua zi, cu speranţa că vremea va ţine cu noi.
(Va urma)

Sponsorii acţiunii
1. Mircea Calistru – gazdă în Arieşeni
2. RedAdmir SRL Botoşani – Ioan Roşu
3. Conrec SA Botoşani – Mihai Vrăjitoru
4. Elsaco Electronic Botoşani – Valeriu Iftimie
5. Microbuzul SRL – Dumitru Balan
6. PNL Dorohoi – Constantin Bursuc
7. Cooperativa de Legume şi Fructe Frumuşica – Titel Arhip


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (3)]
 

  
Bancul zilei: Nevasta descurcăreaţă
Horoscopul săptămânii 3 – 9 august 2015
Reţeta săptămânii: Peşte la grătar
Moş Teacă de la Interne
Ioan Rotundu
Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!
Comunicat de presă Fundaţia NICOARĂ Botoşani
Întoarce-te, Lviule, în mormânt!
În Munţii Apuseni. Plecarea
Ioan Rotundu
În Munţii Apuseni. Plecarea (II)
Ioan Rotundu
Pistolarii din Manoleasa
Ioan Rotundu
Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi

Blogul lui Rotundu
Arhivă

Contact: [email protected]
Telefon: 0745 544 745

Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!