Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Editorial
Horoscop
Umor
Gastronomie
Comentarii
Remember
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
11671
De la 07 Ianuarie 2003
122871738

Ilegalităţi trecute sub tăcere şi ascunse opiniei publice (III)

  • 8 August 2013, 23:00

Fără doar şi poate că directorul Gheorghe Rusu a ajuns în fruntea Direcţiei Silvice Botoşani prin împrejurări nu tocmai onorabile. Imediat după 1990, şeful Silviculturii Botoşani a fost numit de către fostul C.P.U.N. inginerul Liviu Iacob. În acel moment Rusu era şeful Ocolului silvic Mihai Eminescu.
Proaspătul director, din motive neelucidate încă, l-a suspendat pe Rusu din funcţia de şef ocol silvic. Suspendarea lui Rusu din funcţie pare să fi fost greşeala capitală a lui Iacob. În urma unor presiuni politice, Iacob a fost destituit din funcţia de director. Ulterior a fost cercetat pentru luare de mită şi condamnat cu suspendare. În schimb, ing. Rusu nu numai că a fost repus în funcţia de şef ocol silvic, dar a şi fost promovat director în locul lui Iacob, în anul 1994.
Această precizare fiind făcută, să continuăm cu inventarierea abuzurilor comise de către cei doi director, Rusu şi Andronachi. De exemplu, în decembrie 1996, din dispoziţia directorului Rusu, s-au adus de la Direcţia Silvică Piatra neam brazi pentru Crăciun. O parte din aceşti brazi au fost revânduţi pe piaţa Botoşani, dar aproape 100 de bucăţi au ajuns, sub formă de cadou, la diferite personalităţi locale. Pentru că manager la societatea MADEXIM S.A. Botoşani era soţia lui Rusu, această unitate a beneficiat de cherestea de la gaterul Ocolului silvic Flămânzi, la preţuli extrem de avantajoase şi fără a participa la vreo licitaţie.
Plata cherestelei se făcea la intervale mari de timp, Direcţia Silvică Botoşani devenind astfel un fel de creditor a MADEXIM-ului. De exemplu, la sfârşitul lunii mai 1997, debitul MADEXIM către Silvic era în sumă de 61.278.935 lei, bani mulţi la acea vreme. Dealtfel, la nivelul Direcţiei era o practică să se livreze cherestea sau arbori către diferiţi clienţi, societăţi sau persoane fizice, plata făcându-se la intervale mari de timp, fără a se calcula şi încasa penalităţile cuvenite.
Să mai consemnăm, din activitatea lui Adrian Hăidăuţu ca şef ocol silvic la Dorohoi, un alt fapt deosebit de grav. În 1992 acesta a acceptat ca o parte din pădurea de pe raza comunei Dersca să intre în proprietatea unor cetăţeni. Cetăţenii în cauză au făcut dovada dreptului lor de proprietate cu martori, ulterior dovedindu-se că erau mărturii false.
Proaspeţii proprietari au şi trecut la tăierea pădurilor, aşa că, atunci când s-a invalidat de către Prefectura Botoşani dreptul lor de proprietate, nu s-a mai recuperat decât trenul defrişat. În cauză este vorba de vreo 6 ha de pădure, fără ca Ocolul silvic Dorohoi să poată recupera ceva din pagubă. Inexplicabil este şi faptul că Hăidăuţu n-a făcut nimic pentru a recupera de la Primăria Dersca alte 42 ha pădure, predate în plus.
Trecem peste alte ilegalităţi mai mărunte şi ne oprim asupra măsurilor ce trebuiau luate de către Direcţia Silvică Botoşani, ca urmare a controlului efectuat de către Inspecţia de stat a Pădurilor în octombrie 1997. De la două ciocane silvice dispărute din magazie, controlul a stabilit că numărul acestora se ridica la 12.
Cu toate că se semnalase prin pădurile judeţului marcări pentru tăiere cu ciocanele sustrase, directorul Rusu n-a efectuat cuvenitele cercetări pentru a descoperi autorii. „Să se defere organelor jurisdicţionale penale, falsurile şi uzurile de fals la care a recurs şeful Ocolului Dorohoi, ing. Adrian Hădăuţu, pentru a-l menţine în serviciu pe Constantin Străteanu, recurgând la imputarea necuvenită a 2/3 din paguba constatată în cantonul respectivului, unor pădurari nevinovaţi (Achiţei şi Petenschi de la Ocolul silvic Dorohoi” a mai cerut inspectorul de stat şef Anton Vlad ca măsură obligatorie.
Nu numai că Hăidăuţu n-a păţit nimic, dar el, împreună cu directorul Rusu, au devenit susţinători fervenţi ai PSD-ului, fiind menţinuţi în funcţie. Acum, când ilegalităţile lor au ieşit la iveală, s-au îmbolnăvit brusc. O altă măsură pe care directorul Rusu n-a luat-o a fost aceea de a sesiza, în cazul pădurarului recidivist Constantin Străteanu, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani, pentru a i se retrage avizul de port armă.
Nici în cazul cumpărării de către Hăidăuţu a autocamionului de la firma mamei sale la Ocolul silvic Dorohoi, plătindu-se un preţ de peste o sută de ori mai mare decât cel cu care l-a achiziţionat, directorul Rusu n-a sesizat organele de cercetare penală, deşi această obligaţie i se impusese prin actul de control. Desigur, măsurile dispuse de către inspectorul de stat şef Anton Vlad sunt mai multe şi nu lipsite de importanţă, dar nu le putem trece în revistă pe toate.
Prin publicarea acestui material pe parcursul a trei ediţii s-a urmărit informarea publicului asupra unor abuzuri care se petrec în interiorul instituţiilor statului, abuzuri care în cea mai mare parte rămân nepedepsite, ca şi în cazul de faţă. Cu atâtea ilegalităţi comise, este inexplicabil cum de directorii Gheorghe Rusu şi Viorica Andronachi au putut fi repuşi în funcţie de către judecători. Să fie la mijloc vorba de lipsa de experienţă a juriştilor Direcţiei, care n-au ştiut cum să-şi formuleze apărarea? Este posibil orice.
Cum posibil este şi faptul ca cei vizaţi să beneficieze de concedii medicale de luni de zile, fără ca cineva să aibă curiozitatea de a cere verificarea legalităţii eliberării acestor documente şi corectitudinea diagnosticelor stabilite. În cadrul Direcţiei Silvice Botoşani rămân multe enigme de elucidat. Personal, n-am încrederea că se vrea aflarea întregului adevăr.
Cred că mai mult avem în faţă scenariul unor răfuieli politice şi profesionale între vechea şi actuala conducere. Mai cred că între cele două conduceri, tacit, există o înţelegere până unde să se meargă cu acuzaţiile publice. În ce priveşte Poliţia şi Parchetul, care până în prezent nu s-au implicat în cercetarea acestor ilegalităţi, poate o vor face de acum înainte.
Suntem dispuşi să le înmânăm şi copia unui preţios document, care nu mai există prin arhivele Direcţiei, fiind sustras. În ce mă priveşte, pot proba cu documente oricare din acuzaţiile cuprinse în materialul de faţă. (Ioan Rotundu)
JDB 24.02.2006

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

Horoscop
Evreul… tot evreu rămâne
În ce stă puterea HSR
De l-au mazilit pe Oprişanu
Meniu cu năbădăi şi dansatoare înfocate la… Rapsodia
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog