Eu rămân la convingerea că judeţul Botoşani, ca centru spiritual al ţării, are suficiente obiective culturale care merită vizitate dar nu le punem în valoare, nu le promovăm.
Am să încep cu partea spirituală. Primele patru valori umane ale României le-a dat judeţul nostru. Mă refer la Eminescu, Iorga, Enescu şi Luchian. Aceste nume sunt branduri culturale pentru România dar nu şi pentru Botoşani, locul lor de naştere.
În mandatul primarului Egner s-a iniţiat la Botoşani Festivalul berii, devenit apoi al Verii. Dar niciunui primar sau preşedinte de judeţ nu i-a trecut prin cap să pună bazele unui simpozion naţional sau internaţional de istorie care să poarte numele lui Nicolae Iorga, simp0ozion la care să fie invitate personalităţile româneşti şi străine, ceea ce ar da rezonanţă în lume numelui de Botoşani. L-avem pe academicianul istoric Alexandru Zub, care ar fi putut să devină organizatorul unui astfel de simpozion. N-am făcut nimic!
Festivalul anual dedicat celui mai mare muzician al României se organizează în chip amatorist pe un tăpşan pe malul râului Ibăneasa, în mijlocul satului Dumeni, nici măcar la Liveni, unde George Enescu s-a muzicianul. S-ar putea institui un concurs anual de vioară cu participare internaţională, ceea ce ar aduce la Botoşani interpreţi din întreaga lume şi, odată cu ei, banii lor. Cheltuim anual din bugetul public municipal şi judeţean milioane de lei noi pe fotbal şi nu suntem în stare să instituim un premiu pentru cel mai valoros violonist.
Avem acordarea premiului anual de poezie „Mihai Eminescu”, care s-a cam banalizat şi a devenit un fel de chef prelungit între poeţii şi prozatorii veniţi din ţară, puţini la număr şi cam aceiaşi.
Un pelerinaj de iunie organizat la Ipoteşti şi lacul din apropiere, prin Codrii de Aramă din vecinătate, ar aduce din nou valorile româneşti în Botoşani. Cândva la Ipoteşti exista o tabără de vară, de creaţie. S-a pierdut această tradiţie. Cu un economist specializat în tractoraşe şi motoraşe, şuruburi şi piuliţe, nu poţi organiza activităţi culturale de amploare la Ipoteşti.
Tot din Botoşani au plecat în lume primii patru mari pictori ai României: Piliuţă, Băncilă, Liuchian, Achiţenie etc. Tablourile lor, care ar putea constitui cea mai valoroasă galerie de artă din Moldova, stau şi mucegăiesc prin subsolurile unor clădiri pentru că actualul preşedinte al CJ, Mihai Ţâbuleac, a desfiinţat Secţia de artă a Muzeului judeţean din motive politice.
Săp mai adăugăm că în Botoşani sunt valoroase biserici medievale, sunt clădiri cu stiluri arhitectonice valoroase, dovezi arhitecturale ale etniilor convieţuitoare pe aceste meleaguri. Toate aceste clădiri stau în paragină şi în uitare. Primarul Egner, fostul preşedinte al CJ Ioan Aniculăese au cheltuit miliarde de lei pe nişte albume care au dispărut pe căi oculte. Dar nici ei, nici cei care i-au urmat, n-au gândit şi finanţat un Ghid turistic al BotoşanilorM, în care să se prezinte zestrea noastră culturală.
Câţi ştiu că la Muzeul de Ştiinţele naturii din Dorohoi se află cea mai valoroasă colecţie de fluturi din ţară? Puţini botoşăneni şi niciun politician. O astfel de colecţie ar putea atrage mulţi vizitatori, dacă ar fi promovată.
Să mai menţionăm peisajele naturale de o originalitate extraordinară care sunt existente prin judeţ şi care ar putea fi admirate, precum pădurea Guranda, mănăstirile din pădurile Cozancea, Balş, Gorovei etc., Masa Tâlharilor, cimitirele evreieşti, cel armenesc şi multe altele.
Am enumerat doar câteva principale nume de personalităţi şi obiective culturale care formează zestrea noastră culturală, mult invidiată de alţii, dar pe care noi nu suntem capabili s-o punem în valoare.
Autorităţile noastre bocesc ca nişte babe că nu vin turiştii în judeţ. Nu vin, că nu ştiu ce potenţial turistic şi spiritual avem Nu poţi promova aceste valori având în funcţiile de decizie nişte cretini şi cretine, având politicieni care bravează cu incultura ce-i caracterizează.
Ioan Rotundu
Foto: Biserica de lemn din satul Cotârgani, comuna Roma