- Barman, o votcă!
Barmanul îi toarnă votca, întrebându-l:
- Cât?
- Trei ani, veni răspunsul.
- Ce?
- Furt.
Rusul îşi luă vodca şi se aşeză la o masă.
După nici zece minute uşa barului este trântită din nou. Un alt rus voinic şi roşu la faţă intră în bar:
- Barman, o votcă dublă!
Barmanul îi turnă votca, reluând setul de întrebări:
- Cât?
- Zece!
- Ce?
- Crimă!
Şi acest rus se aşeză la o masă să-şi bea votca, neavând nici un motiv să fie grăbit.
După vreo jumătate de oră barmanul observă că cineva de afară încearcă să deschidă uşa. Îl împiedica vântul puternic. Până la urmă reuşi să crape uşa şi să se strecoare înăuntru. Era un rus pirpiriu, bine înfofolit şi purta o pereche de ochelari cu multe dioptrii. Se opri în faţa barmanului şi întrebă cu o voce piţigăiată:
- Barman, un ceai se poate bea aici?
- Desigur, veni răspunsul.
În timp ce barmanul îi prepara ceaiul, urmă firescul interogatoriu:
- Ce?
- Politehnica!
- Cât?
- Pe viaţă!
(Petrea Prostul)