Cum prin curtea amicului scormonesc cârduri de găini şi cocoşi, crescuţi moldoveneşte şi nu cu sinteze europene, ordinul său către unul din îngrijitori a fost să prindă doi, spre zâmbetul larg şi recunoscător al şoferului. În Botoşani, când m-am dat jos, şoferul nu ştia care cocoş să mi-l dea şi pe care să-l oprească. Până la urmă l-a oprit pe cel ce părea mai umflat la pene, mie oferindu-mi-l pe cel ce părea mai puţin la trup. Aveam să aflu a doua zi că pintenatul oprit de şofer nu era decât piele şi os, totul bine camuflat sub un penaj bogat, în timp ce al meu s-a nimerit să fie tânăr şi grăsuţ. Ce să-i fac şoferului, nu de fiecare dată pomana îngraşă, mai ales când îţi faci parte cu mânuţa ta!
Sâmbătă, având ceva timp răgaz şi poftă de-un borş cu stârlici, am decongelat cocoşul şi m-am pus pe treabă. Carnea, porţionată potrivit, adică pulpele pe din două, pieptul pe din patru şi restul după nevoi am pus-o la fiert, presărând şi ceva sare, ca să spumeze bine.
După ce-am spumat, am lăsat cocoşul să bolborosească cu apa din oală şi vreo patru cepe întregi, la foc mic, ca să se pătrundă. În cest timp am tăiat julien un ardei gras, de grădină, cum l-a lăsat Dumnezei şi nu cum a ieşit din vreun laborator genetic. Ardeiului am pus să-i ţină de urât doi morcovi tăiaţi în acelaşi mod şi vreo patru roşii potrivite, dar moi. Am mai tăiat jumătate de legătură de pătrunjel, care să fiarbă cu legumele şi să-i dea gust zămii, cealaltă jumătate păstrând-o pentru a presura borşul când va fi gata. Patru cartofi noi, tăiaţi cuburi, au completat castronaşul cu legumele pregătite să fie adăugate borşului.
Borşul, de putină, l-am adus de la vecina din spatele blocului, cu care fac de mai mulţi ani un troc. Eu îi dau la porc resturile alimentare din casă, ea îmi bă borş de putină, ori de câte ori am nevoie.
După două ore de bolborosit, pielea cocoşului s-a înmuiat, iar deasupra s-au format bulgăraşi aurii şi jucăuşi de grăsime, acel stârlici fără de care borşul din găină sau cocoş de ţară n-ar mai avea gust şi farmec. Am scos cepele ce-au dat gust cărnii şi am adăugat legumele, continuând fiertul încă vreun sfert de oră, după care am turnat şi borşul proaspăt. Două clocote am lăsat să mai dea amestecul din oală, după care am oprit flacăra aragazului şi am lăsat să se răcorească niţel, vreo zece minute. Am presărat deasupra restul frunzelor de pătrunjel şi am mai lăsat vreo jumătate de oră, să se liniştească fiertura.
Să ştiţi că la urmă, carnea, o bucată de piept, am mâncat-o înmuind-o în saramura ce-am făcut-o în farfuria sub a cărui fund am introdus lingura. Sincer, vă doresc să aveţi pofta ce-am avut-o eu!
(Lucullus) JD 9.07.2007