Despre dărăbăneanul Octav Todireanu ar fi multe de spus. Viaţa sa a fost plină de urcuşuri şi coborâşuri profesionale, de împliniri dar şi de tragism. Înainte de 1989 se poate spune că familia Todireanu se număra printre cele mai onorabile din oraş. El, fost preşedinte şi contabil şef la cooperativa din localitate, ea contabilă şefă mulţi ani la aceiaşi unitate.
Au venit apoi evenimentele din decembrie `89. Prin poziţia sa socială dobândită la nivel de oraş, lui Todireanu nu i-a fost greu să obţină funcţia de director al Agenţiei BCR din Darabani. Era o perioadă benefică pentru băncile comerciale, plină de prosperitate. Mulţi români, cuprinşi de furibunda modă de a deveni patroni, făceau pe dracul în patru pe la conducerile de bănci, numai pentru a obţine un împrumut cu care să-şi pornească afacerea.
Ca director de bancă, Todireanu o ducea excelent. Vorba ceea: depăşise faza de picurat, îi curgea de-a binelea. Poate lăcomia de a se îmbogăţi cât mai repede, poate omenia faţă de unii cunoscuţi este greu de spus acum Todireanu a ajuns în atenţia procurorilor. Şi nu a oricui, ci a procurorului Constantin Roman, un fel de Eliot Ness al Botoşanilor. Finalul a fost că Todireanu a făcut câţiva ani de puşcărie, ispăşindu-şi păcatele omeneşti sancţionate de legea penală.
Viaţa a vrut ca ispăşirea păcatelor să se petreacă în Penitenciarul Botoşani, avându-l drept comandant chiar pe ofiţerul Adrian Bahmătă, cel care a fost şeful Miliţiei oraş Darabani în perioada când Todireanu era în plină ascensiune.
Între timp şi activitatea cooperativei oraş Darabani s-a prăbuşit, soţia sa ajungând un fel de şomer spre pensionare. Ieşit din puşcărie prin reducerea numărului anilor de închisoare datorită comportamentului său corect, Todireanu a tot rătăcit pe căile tranziţiei economiei româneşti. A pus bazele unor afaceri personale. Vânzările pe datorie şi nerecuperarea contravalorii mărfurilor vândute pe credit l-a adus în prag de faliment. A încercat să-şi salveze afacerea cumpărând un credit de 100 milioane de lei de la Agenţia BCR Darabani.
Creditul l-a cumpărat pe societatea TECSO IMPEX SRL Botoşani, societate fondată chiar de Octav Todireanu. Soţia rămasă fără serviciu în Darabani, soţul patron putred de dator în Botoşani. Creditul n-a putut fi rambursat în totalitate pentru că afacerea n-a mai putut fi salvată de la faliment. Aşa s-a ajuns în situaţia ca banca să-şi recupereze restanţa prin executarea garanţiilor. Suma n-ar fi mare la prima vedere: doar 47.844.391 lei. Numai că fiind în gaj apartamentul ultracentral (dacă poate exista aşa ceva la nivel de Darabani), banca spre acesta s-a orientat.
Executorul judecătoresc Adrian Guceanu, cu biroul de activitate în Darabani, a fost cel ales de bancă să promoveze executarea silită. Aşa s-a ajuns ca în prag de Revelion 2003, familia Todireanu să fie somată pentru evacuare. Aşa am ajuns şi noi să fim sunaţi pentru a interveni într-un fel sau altul, de noi legându-şi speranţele soţia lui Todireanu.
Ne-am interesat să aflăm care-i adevărul. Dacă e să ne folosim de prevederile Codului de procedură civilă, apoi treburile îs încurcate de-a binelea. În primul rând legea îi este favorabilă familiei Todireanu. Creditorul şi executorul numit n-au voit să observe că societatea TECSO IMPEX SRL mai are ceva bunuri de valorificat, bunuri care i-ar ajunge să-şi recupereze datoria fără a se mai vinde apartamentul. Apoi, potrivit aceluiaşi C.prod.civ. modul în care s-a organizat vânzarea apartamentului de către executorul Guceanu cam sună a nulitate procedurală.
Articolul 504 din C.prod.civ. prevede că scoaterea la vânzare a apartamentului trebuia să fie făcută într-un termen de minim 30 de zile şi maxim 60. Executorul, conform fotografiilor făcute la afişajul public, a scos apartamentul la vânzare în ziua de 24 mai 2002, cu termen de licitaţie 31.05.2002, fapt total contrar legii şi care atrage nulitatea întregii proceduri de vânzare.
Dealtfel, societatea TESCO se află în faliment declarat (dosar 77/F/200 Tribunalul Botoşani), lucru ce impunea stoparea procedurii executării silite şi urmarea procedurii falimentului, creanţa BCR Agenţia Darabani nemaifiind certă.
Stresul la care a fost şi este supusă familia Todireanu nu-i de dorit nimănui. Bolnav cu inima, Todireanu şi-a petrecut o parte din sărbătorile de iarnă prin spital. Soţia, bolnavă şi ea, şi-a petrecut timpul aşteptând ca de la o zi la alta să fie evacuată din apartament. Se pare că Dumnezeu s-a îndurat de ei şi i-a ajutat să întâmpine anul 2003 în propria-i casă. Pentru cât timp, nimeni nu poate şti?! Cert este că Octav Todireanu a promovat o acţiune judecătorească prin care a cerut anularea formelor de executare silită tocmai pe considerentul nerespectării legii.
Un prim termen de judecată a fost stabilit pentru 23 ianuarie a.c. Nu ne rămâne decât să urmărim evoluţia acestei noi şanse pentru familia Todireanu şi să vă ţinem la curent. (Ioan Rotundu)
N.R. Articolul a fost publicat în cotidianul Jurnalul de dimineaţă nr. 938/8 ianuarie 2003. Până la urmă banca le-a vândut apartamentul. Octav Todireanu a făcut infarct şi a murit. Soţia sa a dat în patima băuturii şi şi-a pierdut graiul. Copii au părăsit-o şi au plecat în Occident. Acum trăieşte, acceptată din milă, în locuinţa unei rude îndepărtate.