Când vom cumpăra porcul, trebuie să avem în vedere nişte mici secretei. Să tragem o ocheadă în coteţul unde a fost crescut. Dacă coteţul n-a fost întreţinut curat, porcul a mâncat din propria mizerie, iar carnea va avea gust de bălegar, mai mult sau mai puţin pronunţat. De preferinţă este bine de cumpărat scrofiţă. Dacă n-avem încotro, şi cumpărăm porc, trebuie să verificăm dacă a fost castrat din tinereţe. Carnea porcului castrat cu câteva săptămâni înainte de sacrificare va avea gustul specific de vier, iar la preparare va emana un miros greu de suportat.
Să-i privim părul şi pielea. Porcul cu părul mare poate fi bătrân sau a crescut în salturi, adică a avut perioade de subalimentare. Pielea răpănoasă iar este un indiciu că porcul nu-i pe gustul nostru. Pielea porcului trebuie să fie curată, rozie, cu părul alb şi scurt ca lungime. Mai trebuie să ne interesăm de la proprietar cu ce-a crescut porcul. Dacă l-a crescut cu zoile din casă, tărâţe, porumb, cartofi fierţi sau bostan e bine. Va avea o carne dulceagă şi extrem de gustoasă. Dar dacă l-a alimentat cu borhot de la fabricile de alcool, carnea va mirosi întocmai. După ce-am verificat atent toate aceste detalii, ca să nu fim păcăliţi, negociem şi preţul.
Să zicem că ne-am înţeles la preţ, am cumpărat porcul şi urmează să-l sacrificăm. Abia de acum începe greul. (Lucullus va urma)
N.R. - Articol în reluare din decembrie 2007