Agitaţie în lumea fotbalistică botoşăneană, generată de decizia
„Consiliul Local renunţă la acţionariatul de la FC Botoşani”. Supărat,
„Suporter” anticipează:
„Presupun că iar vom avea o perioadă de câţiva ani buni până când oraşul va avea o echipă de fotbal care să fie măcar în "B". De unde bani ca să aibă continuitate fotbalul botoşănean? Cine se înghesuie să cumpere acţiunile, când până acum Clubul nu a scos profit? S-a făcut vreun studiu care să arate că e profitabil să cumperi acţiuni la FC Botoşani?” Să clarificăm problema. Peste tot în Europa, ca să nu mă refer la nivel mondial, fotbalul este considerat o afacere de ordin privat. Banul public, al contribuabilului, nu are ce căuta în această activitate sportivă. Este treaba investitorilor cum îşi conduc afacerea ca să aibă profit. Eu nu sunt dispus să plătesc impozite la stat pentru ca aceşti bani să fie fituiţi în beneficiul unui grup restrâns de interese. Fotbalul din ziua de astăzi n-are nimic în comun cu educaţia sportivă şi de ordin civic. Este o sursă generatoare de violenţe, iar fotbaliştii nu mai sunt de mut timp un model de urmat. Aranjamente ale jocurilor, arbitraje părtinitoare, bătăi pe teren şi în tribună cam asta înseamnă fotbalul de astăzi. Cui îi place aşa ceva, n-are decât să scoată bani din buzunar şi să-şi plătească „distracţia”, dar nu sunt de acord să finanţăm din banul public astfel de activităţi reprobabile.
„Costobocul” are propria percepţie despre fotbalul botoşănean:
„Când merge ceva la Botoşani, căutăm noi soluţii pentru a nu merge. Fotbalul este un fenomen social, ne mai alinăm şi noi durerile. Sigur că trebuie sprijinite şi alte sporturi, dar fotbalul are deocamdată cea mai mare priză la public. Domnule primar, nu alungaţi electoratul!” Electoratul botoşănean nu poate fi confundat cu un hobby personal. Nu microbiştii decid cine este primarul municipiului. Din moment ce la un meci pot fi văzuţi pe stadion cel mult o mie de spectatori, lucrurile sunt clare. Iar fotbalul nu este un fenomen social, de masă, ci unul antisocial. Actele de violenţă din ultima perioadă, petrecute pe stadioanele româneşti, sunt mai mult decât argumente în susţinerea tezei mele. N-am nimic împotrivă ca cineva să fie iubitor de fotbal, dar s-o facă pe banii săi şi nu pe ai mei sau ai altora. Cred că cel mai cerebral în comentarii s-a arătat a fi
„Tudor”, întrebându-se la rându-i:
„Ce fenomen, de unde fenomen? Câţi plătitori de bilet umplu stadionul meci de meci? Cam bate vântul pe acolo, iar performanţa de a fi acuma în liga a 2-a, numai cu meciurile de fotbal n-a avut legătură...” Pentru că lucrările care se execută prin municipiul Botoşani au depăşit valoarea iniţială, scoasă la licitaţie prin caietele de sarcini, o parte din consilierii locali au semne de întrebare cu privire la costul real. Motiv pentru care
„Rectificare de buget votată cu rezerve” a surprins tocmai astfel de opinii.
„Bubu” crede că situaţia s-a creat pentru că
„Sunt multe firme particulare, multe vile la care se toarnă asfalt prin curţi etc. Din acest motiv costurile sunt mai mari şi nu dau justificări. Ar trebui să fie întrebaţi de acte pentru asfaltul din curţi la garaje, vile, cabane, toate aleile pe unde stau consilieri s-au funcţionari ai primăriei. Domnul prefect ce face, s-au are şi el vilişoare?” Situaţia creată, deocamdată în faza de presupunere, nu este de competenţa prefectului în a o verifica. Curtea de Conturi este organismul abilitat să controleze cum s-au cheltuit banii pe seama realizării acestor lucrări. Şi
„Costobocul” vine cu o observaţie:
„Pe marginea străzilor modernizate sau nu au cam dispărut coşurile de gunoi metalice, poate sunt la Remat. Nu ar strica să apară şi marcajele pe străzile reparate şi nu numai.” Reportajul intitulat
„O investiţie anchilozată de neputinţa autorităţilor” a reţinut atenţia
„Investitorului strategic”, care a venit cu propunerea
„Cred că cei care ar trebui să acţioneze sunt parlamentarii, prefectul şi Conţac. Parlamentarii care sunt în comisia buget-finanţe, mai ales cei din opoziţie, pot negocia în comisie votarea bugetului contra unor sume de bani pentru continuarea acestei investiţii. În paralel, prefectul trebuie să insiste la Guvern pentru a se aloca bani iar Conţac asemenea. Numai uniţi se pot obţine rezultate pozitive. Spor la treabă!” Propunerea acestui cititor a fost atacată de
„Un fost cheferist”, aducând şi argumente în susţinerea opiniei sale:
„Investitorule, eşti cam "afon" în materie, şi, nu te supăra, prea credul. Nu prefectul (dacă nu greşesc, cu ceva rubedenii foste pe la drumul de fier), nu parlamentarii, Contac şi cine mai crezi tu, cu toată eventuala lor bunăvoinţă, pot schimba ceva in bine. Cauza principala e reducerea colosală a volumului de marfă ce se mai transportă pe calea ferată, precum şi micşorarea, mai mult decât semnificativă a numărului călătorilor. Vina o poartă starea economiei, în bună parte gestionarea frauduloasă a ceea ce a fost patrimoniul căilor ferate şi dezvoltarea transportului auto.” Poate, dar astfel de investiţii se fac cu bătaie lungă în timp. Eficienţa lor nu este apanajul prezentului. Apoi, sunt studii mondiale care arată că resursele de petrol sunt limitate şi în scădere drastică ca ofertă. În viitorul transportului tot calea ferată va fi baza. Dealtfel aceasta a şi fost raţiunea pentru care Ceauşescu a aprobat începerea investiţiei. Lipsa de interes din partea politicienilor noştri a făcut ca lucrarea să fie sistată. Pe curând!