Consilierul municipal botoşănean Mihai Ştefan are o problemă cu semafoarele. Dumnealui, probabil împăunat cu privilegiul de a fi alesul urbei, nu prea are timp să aştepte secundele care indică la semafor culoarea roşie. Aşa s-a născut ştirea „Semaforizarea îi dă bătăi de cap consilierului Mihai Ştefan”. Nici comentatorii n-au rămas indiferenţi, faţă de „necazul” alesului. „Bica” are satisfacţia de-al fi descoperit pe ales în adâncimea caracterului său: „Ştiam eu! Ş-am citit de mult! E sărac, sărac de tot! Când asta e printre puţinele lucruri bune care s-au făcut pe străzile botoşanilor, să te plângi de semaforizare, e culmea!” Cineva îl compară pe Ştefan cu anticul „Ulisse”, sau, poate asta i-o fi porecla: „Ulisse era să fie atras de sirene! Oricum, văd că Ulisse e specialist în toate! Să ne spună şi nouă ce şcoală a făcut de se pricepe la apă, termica, cultură, circulaţie şi ... (nu cunosc toate activităţile, ca să le înşirui)!” Nici „DosareleChix” nu-l iartă pe impostor: „Păi, nu ştiu pe unde a crescut şi circulat nene ăsta; probabil pe uliţele satului, de nu e obişnuit cu semafoarele; oricum, pun pariu că nu ştie regulile de circulaţie care se aplică la sensul giratoriu. Ca un mic detaliu, din câte ştiu eu semaforizarea asta a fost un proiect mai amplu, ce prevede semaforizarea şi a altor intersecţii din oraş; firesc, după montarea tuturor semafoarelor se vor ajusta timpii de aşteptare la semafoare.”
După cum impun normele de protocol, la o zi aşa de importantă ca cea a Botoşanilor, „Mesajul primarului Flutur către botoşănenii de pretutindeni” trebuie privit ca un act de bună cuviinţă şi îndeplinirea unei obligaţii de ales al urbei. Nu toţi cititorii au înţeles acest gest, postând comentarii insultătoare şi denigratoare, în totală contradicţie cu evenimentul sărbătorit. A fost, este şi există mult timp de acum înainte, cel puţin până la alegerile locale din 2008, ca primarul să fie bălăcărit. Am spus-o şi repet, nu încurajăm astfel de manifestări, vrem să menţinem în cadrul dezbaterilor noastre o conduită civică civilizată, motiv pentru care acele comentarii ieşite din limitele bunei cuviinţe n-au fost validate. Atenţie, nu cedăm şantajului că vom fi criticaţi pe site-urile altor publicaţii că promovăm cenzura. Mai ales când acest şantaj vine din partea unor funcţionari publici care, în timpul programului şi pe banii noştri, că toţi din redacţie suntem contribuabili la stat, ne insultă şi jignesc. Culmea, aceşti insolenţi lucrează la Biblioteca Judeţeană Botoşani, instituţie publică de prestigiu.
Dacă până acum s-a afirmat că politica naşte monştri, eu aş zice că naşte şi curiozităţi umane. De exemplu faptul că „Drăguş vrea să lupte pentru valorificarea valorilor botoşănene”, iar intenţia sa, nobilă dealtfel, a fost luată în derâdere. „Eire” îl atenţionează: „Ai grijă cum te lupţi, să nu slăbeşti!” . Un anonim zice că „Ţara arde şi Drăguş se chiaptană.” Tributar sau nu fostei ideologii „Comunistul” are nemulţumirea sa: „Fapte, nu vorbe doar pt ziare. Nu ştiu cum se face, dar tot ce se începe la Botoşani, se sfârşeşte. De ce aţi lichidat, domnilor, festivalul usturoiului? Era singurul eveniment prin care aveam o speranţă de a fi cunoscuţi în Europa. Cui nu i-a plăcut?” La dispariţia Festivalului usturoiului deputatul Drăguş n-are nici o vină. Să nu-l urechem pentru fapte ce nu le-a comis.
Iată că „Sindicaliştii sunt nemulţumii de noul statut al profesorilor”, sau cel puţin aşa susţine lidera lor Maria Ţiprigan. „Bubu” ştie ce ştie: „Doamna Ţiprigan e nemulţumită ca P.D-ul a plecat de la guvernare. Să ne amintim că făcea campanie electorală. Se simte chiar aşa de cinstită?” Şi totuşi, ceva adevăr conţine declaraţia lui Ţiprigan, că „Ueeu” o susţine: „Legea trebuie să fie clară , de aceea sunt atâtea procese (nu numai în învăţământ) de revendicare a unor drepturi, iar un statut pt. o categorie anume nu poate stipula drepturi mai mici decât la nivel naţional (vezi cele 5 salarii în caz de deces al salariatului).” Supărată pe atâtea revendicări venite in interiorul Învăţământului, „Amalia” îi muştruluieşte: „Obligaţiile personalului didactic nu le vreţi stipulate mai clar? Sau obligaţiile nu le vreţi deloc. Vi se par destul de clare? Niciodată nu faceţi referire şi la obligaţii. Vreţi numai drepturi. Oricum, dascălii nu se achită de ele sau dacă se achită o fac parţial.” Lupta rămâne deschisă. Cu bine!