Imaginea de prea cinstit lider sindical a Mariei Ţipirigan pare să fie şifonată de nişte fapte reprobabile. Aceasta în condiţiile în care comentariul
„Nedumeritului” la ştirea
„SIP a dat în judecată primăriile” corespunde realităţii:
„Tot "respectarea unor drepturi" aţi urmărit, doamnă ŢIPIRIGAN, zilele trecute, când aţi făcut circ la I.Ş.J. ptr. a o pune ilegal din coada listei cu gradaţii de merit în plutonul din frunte cu locuri eligibile, pe prima dvs. colaboratoare, NACU IULIA? Felicitări inspectorilor care au avut coloană vertebrală dar, atenţie, se mizează pe contestaţii. Ia uite cine dă pe rând în judecată instituţiile şi cine face apel la lege şi morală!” De remarcat îndemnul lui
„Dan”, lansat după ce-a luat cunoştinţă de
„Curăţenia de primăvară va aduce parohiilor amenzi” şi care a fost formulat astfel:
„Curăţenie sufletească şi fizică pentru o sănătate mintală şi motrică desăvârşită este necesară la nivelul întregii comunităţi. Să fim mai buni într-un mediu curat.” Continuând seria articolelor despre viaţa politică, economică şi socială a comunei Dersca cu articolul intitulat
„Cuibul comisarilor şi lepădarea de origini” comentariile au fost diverse.
„Calypso” ne întreabă
„Ştie cineva dacă afacerile de la Ramiro au depăşit pragul psihologic de 1.000.000 $ ?!” Nu ştim, ar fi răspunsul corect, dar dacă veniturile sunt legale, bravo lui. Scepticul
„1001” este de părere că
„Cine să creadă că Badragan nu are nici o legătură? Oricum, toţi comisarii din Garda Financiară sunt mână în mână.” În lipsa unor probe concludente nu putem arunca cu noroi peste activitatea unor funcţionari publici, fie ei şi comisari financiari. Şi
„Aurica” se arată a fi sceptică:
„Nu cred că se va face dreptate în acest caz... corupţia e mare...” Iar
„Cătălin” se situează la polul opus, susţinând că
„Asta e prea de tot. Eu cred că om mai corect decât Romică nu este. Informaţiile primite sunt din invidie şi răutatea celor din jur, care se uită cu jind la ceea ce are el. Eu cred că mai degrabă este binecuvântat de Dumnezeu!” Să sperăm că Dumnezeu nu-i binecuvântează în afaceri şi pe evazioniştii fiscali. Mai interesante mi s-au părut comentariile pe seama ştirii că
„Trei magistraţi botoşăneni au căzut la proba psihologică”. Este vorba de judecătorii Vladimir Ţepoi, Georgică Burlacu şi Adrian Toporăscu care au concurat la postul de preşedinte şi vicepreşedinte la Tribunalul Botoşani. Iată şi unele opinii: Constantin Burlacu din New York îşi susţine tizul cu
„Nu te lăsa Georgică Burlacu, ci luptă pentru sfânta dreptate şi adevăr ale Neamului” ;
„De râsul curcilor” crede
„Anonim”; Iată ce crede
„Dorohoianul din Spania” despre fostul preşedinte al Tribunalului Botoşani
„Ţepoi reprezintă portretul robot al fostului PDSR, aşa că la vremuri noi...portrete noi. Probabil ceilalţi răspund mai degrabă aceloraşi portrete, aşa că să mai lase loc şi la alţii. De ce să nu încercăm?” Problema examenului psihologic se poate pune şi altfel. Cei trei au concurat pentru o funcţie publică de şef. Dacă la examenul psihologic au fost respinşi, firesc, se pune întrebarea dacă ei mai sunt buni ca judecători. Ca şefi, li se cer abilităţi manageriale şi nu psihologice, cred eu. Este posibil ca la mijloc să se afle anumite interese înalte, nici unul din cei trei nefiind dorit ca şef, din varii motive rămase necunoscute nouă. Poate că, în timp, vom afla care este adevărul gol-goluţ. Intenţia fostului prefect adusă public prin ştirea
„Macaleţi va candida la Primăria municipiului Botoşani” a fost comentată scurt de
„Zet”, şi total defavorabil omului politic:
„Stupidul ăsta primar??? Ha! Ha! Ha!” Să ne aducem aminte că intenţia lui Macaleţi de a candida la funcţia de primar a Botoşanilor s-a vehiculat şi în vara anului 2004. Deci, nu ne aflăm în faţa unei noutăţi. O singură opinie nu caracterizează definitiv dacă intenţia sa este acceptată sau respinsă de comunitate. Este bine să aşteptăm şi alte opinii. Personal, cred că intenţia lui Macaleţi nu ar trebui descurajată. Comunicatul de presă al Colegiului Medicilor Botoşani, prin care această instituţie profesională se solidarizează cu medicii chirurgi acuzaţi de malpraxis prin articolul
„Chirurgii iadului”, n-a fost deloc bine primită de cititori.
„Unu” zice că
„Vorbesc prostii, colegiul ăsta e doar sfatul bătrânilor bandiţi din spitale, adunătura iadului, se acoperă care cum pot unul pe altul...vrei să câştigi un proces de vătămare corporală? Te duci la unul sau celalalt din colegiul ăsta şi cu bani schimbă certificatul medico-legal...hihi...pe cine păcălesc ei?” La rândul ei,
„Marina” concluzionează:
„Nu sau adus prejudicii la adresa personalului sanitar Botoşani, s-a discutat cazul Pleşcan şi a medicilor de pe chirurgie. Cât despre "prejudicii de imagine" a medicilor în cauză, să ne fie cu iertare, imaginea este destul de bine conturată: d-l Hamburda şi alcoolismul, iar restul chirurgilor amintiţi cu lipsa de profesionalism. Uitaţi-vă la operaţia din imagine. Şi un porc ar fi fost cusut de un medic veterinar mai fin. Nu vă ascundeţi în jurul degetului, a venit timpul să avem în judeţul Botoşani chirurgi de specialitate care să garanteze operaţii reuşite pentru semenii noştri. În contestaţii sunteţi specialişti, fiţi specialişti în meseria pe care o profesaţi sau transferaţi-vă mai bine la Prosectura. Acolo sigur nu pot muri oamenii de două ori.” Poate că şi
„Brancardierului” se cuvine să-i dăm dreptate:
„De ce în SUA medicii şi spitalele plătesc frecvent sume importante pentru greşelile făcute, iar la noi nimeni nu plăteşte nimic niciodată? Sunt medicii din Botoşani mult mai buni şi nu greşesc niciodată? În loc să fie corecţi şi să răspundă pentru greşelile făcute, măcelarii dau comunicate de presa!” Iată o temă de meditaţie pentru membrii Colegiului Medicilor Botoşani. La revedere!
(Ioan Rotundu)