Sunt pe lumea aceasta persoane de o asemenea persuasivitate încât nimic nu le poate opri din drumul lor spre a obţine dreptatea sau afla adevărul. Dorohoianul Calancea pare a aparţine acestei categorii de persoane. Lupta sa în a obţine dreptatea, acolo unde o are, a fost consemnată de noi în articolul
„Bâlci penal care nu dă bine la public”. De acolo, din Canare,
„Dorohoianul de Spania” a meditat asupra conţinutului articolului şi a ajuns la o concluzie interesantă:
„Se pare că justiţiarii botoşăneni au cam dat-o în bară cu Calancea. Nu şi-au dat seama că nu e un oarecare petiţionar şi asta îi va costa scump. E felul lor de a trata pe oricine, deşi cred că s-au obişnuit şi cu „bobârnacii” pe care-i primesc din când în când. Ce mai...apa trece, procurorii rămân. Dacă e să fie sancţionaţi...sunt numiţi şefi pe la Suceava, ori la (fostul) PNA. Cunosc necazul lui Calancea de peste 5 ani, are dreptate, a fost adus la sapă de lemn doar prin mişcarea condeiului de către nişte incompetenţi. La început a fost aşa...o hotărâre luată la repezeală de către procurori, după aceea n-au mai putut da înapoi (din orgoliu) şi toate s-au ţinut lanţ. Păcat, omul a vrut să facă ceva - pentru că a fost cineva în viaţă lui - însă destinul fiecărui român ("întreprinzător" cinstit) s-a izbit de orgoliul unor coate goale, şoareci de birou ce mai...Dacă le-ar fi dat un procent-două din afacere procurorilor, alta făină se măcina la moară, aşa că...la lupta cu morile de vânt, domnule Calancea.” Un alt cititor, curios din fire, a citit
„Primarul Flutur este verificat în construcţii de un alt şef liberal” şi ne-a întrebat
„Cu garajul lui Gheorghite transformat peste noapte in sediu de firma cum rămâne?” Păi, cum să rămână, rămâne garaj conform autorizaţiei de construcţie şi sediu de firmă conform utilizării practice. Nu-i prima dată când socoteala de la primărie nu se potriveşte cu cea din teren! Pentru că
„Vâzdoagă acuză incompetenţa juriştilor Primăriei”, cititorul
„Anonim” doreşte
„Dl. Rotundu, urgent vreau să vă interesaţi, pentru noi cititorii, cine plăteşte salarul lui Rusu de la "păduri"? Da lui Bordeianu de la teatru? Nu mă interesează dacă sunt buni sau nu, cine plăteşte incompetenţa acestor nenorociţi care ne conduc. Dacă schimbaţi puneţi nişte oameni buni în loc nu nişte " muhaele", dacă mai aduc aminte şi de Direcţia agricolă...vai!..vai!” De plătit se va plăti tot din banul public. Cert este că prin modul în care s-a procedat, plata acestor dubluri de salarii sunt pagube aduse bugetului public şi ar trebui imputate persoanelor vinovate. Imputaţia intră în competenţa controlorilor de la Curtea de Conturi, care vor trebui să efectueze controlul de descărcare din gestiune a celor ce angajează prin semnătură legalitatea cheltuielilor din buget, adică sunt ordonatori de credite. Şi
„Gazele din atmosferă vor fi măsurate printr-o staţie de ultimă generaţie” a trezit interes. Mai mult,
„DosareleChiX” vine cu o propunere:
„Ar trebui să se rediscute locaţia; terenul de lângă APM nu este potrivit (e un părculeţ relativ departe de strada bulevard pe care circulă maşinuţele şi, în plus, copăceii din părculeţ pot filtra (atrage) pulberile şi pot transforma, spre exemplu CO2 în O prin fotosinteză. Locaţia ar trebui să fie foarte aproape de o arteră circulată şi nu printre copăcei.” Cred că această observaţie este justă şi cei implicaţi în acţiunea de măsurare a gradului de poluare ar trebui s-o analizeze în ce măsură ar putea fi pusă în practică. Acelaşi comentator
„DosareleChix” şi-a aplecat privirea şi asupra articolului
„Primăriţa din Frumuşica vrea să se remarce mai mult”. Nu numai că şi-a aplecat-o cu interes, dar a şi comentat cu un anumit subînţeles:
„Nu ştiu eu de ce, pe lângă faptul că românul nu ştie să-şi asume responsabilitatea muncii pe care o prestează (întoarcere la articolul despre activitatea Inspectoratului în Construcţii) ştie foarte bine să-şi însuşească merite ce nu i se cuvin. Programul de Dezvoltare Rurală a început, daca nu mă înşel prea tare, undeva în 2002. Atunci a fost etapa iniţială de evaluare, după care a fost şi etapa de facilitare comunitară şi abia după aia s-a trecut la etape de construcţie propriu-zis. Deci, toată documentaţia şi prestaţia premergătoare construirii podurilor (începând cu includerea lor în lista de priorităţi în infrastructură) a fost făcută de cei din mandatul trecut (nu ştiu cine-s aia, dar meritul e al lor). Despre restul laudelor lu' tanti primăriţa nu ştiu nimica, da asta cu podurile o fost prea tare şi a trebuit să mă exprim.” Nemulţumirea moştenitorilor celor ce-au fondat Obştea lacului Dracşani este veche şi fără semne că s-ar putea clarifica prea curând.
„Răscoala pescarilor şi năvodul intereselor” a fost un ultim material dedicat acestui gingaş drept de proprietate aflat în curs de reconstituire.
„Anonim” apreciază că
„Sigur că investiţia este de cât este, fără a se pune la îndoială valoarea acesteia, care este absolut reală, dar totuşi aceasta nu poate fi analizată fără a se ţine cont şi de redevenţa datorată proprietarilor. Tu îmi iei mie acest bun, îl exploatezi obţinând profit, urmare şi a investiţiilor făcute, dar uiţi că de fapt bunul este al meu, proprietate personală. Este corect? Asta este întrebarea.” O întrebare care nu va primi un răspuns prea curând. Iar când îl va primi, nu se ştie cât de corect va fi. La revedere!
(Ioan Rotundu)