Mulţi dintre comentatori, necunoscând anumite procedee jurnalistice, o fac pe atotcunoscătorii şi-şi permit afirmaţii voit insultătoare şi răuvoitoare. Unul dintre aceştia pare a fi şi cel care semnează, uneori, cu
„Anonim”. Iată comentariul său la
„Conţac este deranjat de atitudinea celor de la Apa Grup”, ce constituie un exemplu edificator în acest sens:
„Preluaţi integral exprimarea Preşedintelui CJ, sau acesta este modul de exprimare al autorului articolului: "Conţac susţine că datorită lucrărilor de amenajare sunt teoretic constatări că într-o anumită perioadă de timp, lacurile vor fi colmatate."? Puţină şcoală aţi mai făcut!!!!! { indiferent dacă răspunsul este DA sau NU (valabil şi pentru cel citat, dacă e un citat şi pentru autor, dacă e o perla de producţie proprie)” . Comentatorule, semnatarul articolului este absolvent al Facultăţii de Filozofie din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi, la zi şi la stat, licenţa fiindu-i notată cu 9,15. În prezent este în curs de a-şi obţine masteratul în jurnalism. Este fiica regretatului profesor violonist Albu de la Liceul de Arte Botoşani, deci provine dintr-o familie de intelectuali. Orice profan în ale cititului de presă ştie că textul înserat este un citat reprodus. Reproducerea unui citat se poate face în două forme. Citându-l cuvânt cu cuvânt pe autor, reproducându-i şi greşelile de exprimare, sau cosmetizându-i gramatical textul. Pentru că preşedintele Conţac a prins gustul proceselor de presă, la nivel de redacţie s-a stabilit să fie citat aşa cum se exprimă, pentru a evita vreo surpriză neplăcută sau vreo interpretare în stilu-i propriu. Sunt mulţi cei care-şi dau importanţă, sub fusta anonimatului, servindu-ne lecţii de presă, dar puţini sunt cei care au curajul de a lucra efectiv în media. Îi invit la colaborare pe toţi cei care ne oferă lecţii gratuite de jurnalism. Nu este o ruşine să ai de la cine învăţa. Numai aşa să fie! Apropo, comentatorule, ce studii înalte posezi, că după cum ţi-ai construit comentariul sigur ai absolvit şcoala generală în vreun cătun de pe malul Prutului.
„Fiat justiţia, sau noile speranţe ale Stelei Brehuescu” a fost un text analizat de către
„Anonim” (nu este una şi aceeaşi persoană cu „Anonimul” de mai sus) şi care s-a exprimat revoltător:
„Jigodiile împuţite dau în cap şi celor care vor să facă treabă. Macaleţ să facă el o fermă şi să muncească să vadă cum este. D Rotundu, cum descoperiţi porcării din astea publicaţi-le să vadă lume cu cine are de a face că mâine poimâine vin alegerile.” Conflictul dintre actuala conducere a societăţii Nord Proiect Botoşani şi acţionatul majoritar Paul Onişa pare să ia o turnură neplăcută.
„Dosar penal pentru neconvocarea adunării generale a acţionarilor” este un text ce reflectă gestul de ultimă oră a lui Onişa, respectiv de a fi depus plângere penală împotriva celor ce conduc în prezent societatea.
„Dumiritul” constată:
„Deci, dosarele penale nu se întocmesc pentru fraude sau furturi, ci doar pentru neconvocarea de adunări generale...” Legea 31/1990 privind societăţile comerciale prevede o astfel de măsură. Depunerea unei plângeri penale nu înseamnă neapărat că cel în cauză are şi dreptate. Ştirea
„Profesor agresat de elevi” a fost incitant comentată.
„Bambake” vine cu o explicaţie:
„O să vină vremea când nu vor mai fi doritori pentru ocuparea posturilor în învăţământ, sau când profesorii vor fi autorizaţi să poarte, asupra lor, arme. Acesta este rezultatul trecerii de la presiunea statului totalitar al lui Ceaşcă, la cel al lui Iliescu. Acesta, din urma, împreună cu aproape toată lista de deasupra lui, cu voia Dv, avea nevoie de linişte. A căpătat-o producând o societate care a preluat, de la societăţile democratice occidentale, numai drepturile, fără obligaţii. Faptul că un copil este respectat, nu înseamnă că va trebui să aprobam tot ce face. Faptul că un copil nu poate şi nu trebuie să fie pedepsit fizic, nu înseamnă că nu poate şi nu trebuie pedepsit. Cine explică aceste lucruri elevilor şi părinţilor lor. Numai şcoala trebuie să se ocupe de educaţia copiilor? Şcoala are ca scop principal INSTRUCŢIA, cel secundar şi complementar, fiind educaţia. Cine îi educă pe părinţi? Dar pe profesorii, care, în marea lor majoritate au crescut şi trăit în vechiul regim?” Şi comentariul lui
„Cătălin” este relevant situaţiei creată prin şcoli:
„Am să vă spun o povestioară... fără să dau nume sau date... S-au împlinit în decembrie doi ani de când unul dintre tinerii profesori ai unui liceu din Botoşani îşi anunţă în Consiliul Profesoral demisia, protestând în acest mod pentru lipsa de reacţie a conducerii şcolii faţă de actele de indisciplină ale anumitor elevi. Gestul său a fost întâmpinat cu ironie de unii dintre colegii "cu experienţă". Violenţa din şcoală exista de mult. E generalizată: în limbaj, în gesturi, în modul de a discuta cu un elev/profesor, un coleg sau cu un şef. Dar nimeni nu vrea să o recunoască sau să ia măsuri. Directorii neagă, profesorii refuză să vorbească (să nu-i supere pe şefi), elevii tac complice şi îşi văd de treabă. În ziua de azi a pune un elev la punct, a-i cere să respecte instituţia în care se află, a-i cere respect pentru munca profesorului, echivalează în ochii unora cu o încălcare a drepturilor copilului. Cazuri ca cel prezentat se petrec aproape zilnic în orice şcoală. Nu-i compătimesc pe profesori. Sunt vinovaţi de ceea ce se întâmplă. Pentru că acceptă să fie părtaşi la indisciplina elevilor, la mizeriile anumitor directorilor şi ale unora dintre inspectori. Poate cândva voi vorbi mai multe...” Cu precizarea că acest comentariu aparţine lui Cătălin Croitoru, liderul naţional al sindicatului din Învăţământ, vă spun la revedere.
(Ioan Rotundu)