„Anonim” a comentat: „Cam hazardată părere! Oare se compară jaful dirijat de la Bankoop cu situaţia de azi, când depozitele sunt garantate la o limită care îi apără pe cei săraci de riscuri? De fapt, cred că aceştia nu vor intra în panică... Singurii care ar putea să fie îngrijoraţi sunt marii bogătaşi... Dar, am certitudinea că aceştia nu vor fi afectaţi de situaţia băncilor din România, pentru că ei au depus la bănci din afara! Părerea mea!” Criticabil din mai multe puncte de vedere acest comentariu. În primul rând că Banca Naţională garantează depunerile numai în limita sumei de 20 mii euro. În timp ce prin Anglia, Franţa, Germania s-a majorat această limită garantată de stat la 50 mii euro, la noi n-a zis nimeni nimic. Iar de se va ajunge ca banca să aibă probleme, să nu creadă cineva că va primi depunerile în limita garantată imediat ce se va prezenta la ghişeu. Odată declarat falimentul băncii, procedura durează ani, iar când se va primi suma garantată valoarea ei nu va mai fi cea de acum.
Un copil încredinţat unui asistent maternal s-a îmbolnăvit. Asistentul l-a dus în miez de noapte la Spitalul de copii, numai că medicul de gardă, somnoros, i-a dat doar o pastilă şi l-a trimis acasă. Întreaga poveste noi am publicat-o sub titlul „E greu să fii copilul nimănui, când medicii n-au suflet şi dorm în gardă” iar comentatorii s-au împărţit în avocatul diavolului, adică a medicului şi a asistentului maternal. „Cetăţean” a dat tonul: „Cred că această faptă a medicului nu trebuie să rămână fără urmări. Un asemenea om nu ar trebui să mai facă gărzi sau chiar să fie eliminat din spital şi să lucreze pe cont propriu, căci atunci nu ar mai face aşa ceva.”
Cu totul altfel a comentat „Un părinte recunoscător”, care susţine că medicul implicat în acest caz este un foarte bun profesionist: „Dacă judeci profesionalismul unui medic doar citind un articol, lasă propunerile privind soarta lui. Ai copiii? Ai fost la acest medic să vezi cu câtă blândeţe, pasiune, interes, tratează fiecare copil în parte? Dacă dr Jitaru a considerat că acel copil avea nevoie doar de un paracetamol, să ştiţi că aşa era! Drept dovadă, copilul nu a păţit nimic. D-na doctor, sunt convinsă că există mii de părinţi care vă sunt recunoscători pentru cum le-aţi tratat copii!”
Cam suspect acest comentariu. Suspect în sensul că medicii din ziua de astăzi sunt tot mai indiferenţi la necazul bolnavilor, dacă nu sunt „motivaţi” suficient. Iar „Mirela” comentează în acest sens: „Pentru toţi comentatorii, nu mai ţineţi palma doctorilor din gardă. Şi mie mi s-a întâmplat şi vreau să spun că am vrut să dau doctorul de gardă în judecată, pentru că mi-a vorbit foarte urât şi m-a trimis la naiba. Sunt somnoroşi şi dau peste cap totul. După cum văd în articol, mama copilului s-a luptat până dimineaţa cu febra copilului, ca să nu facă convulsii. Aşa că nu mai comentaţi aiurea!”
Preşedintele PSD, Constantin Conţac, a cerut prefectului Sorescu să-l suspende din funcţia de preşedinte al CJ pe democrat-liberalul Mihai Ţâbuleac, pe motiv că Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie a admis contestaţia sa privind alegerea preşedintelui CJ, urmând ca instanţa de fond să rejudece dosarul. Numai că „Prefectul a judecat invers decât rabinul. N-a dat nimănui dreptate”, adică nu l-a suspendat pe Ţâbuleac şi nici n-a pus sub semnul întrebării legalitatea alegerii acestuia, aşteptând soluţia judecătorilor. Comentatorii s-au războit cu Conţac, bineînţeles că acei comentatori portocalii la culoarea politică. Lor le-a dat o replică „Ion”, probabil din tabăra social-democraţilor: „Conţac are foarte mare dreptate, scaunul pe care s-a suit Ţâbuleac este contestabil prin jocul folosit ca să ajungă la el, unul murdar, aţi uitat de înscenarea de la începutul campaniei când se voia să se lase impresia că, Conţac, cumpără voturi? Asta ca să se anticipeze eventual dacă cei care au făcut aceste manevre că vor fi prinşi la furat, să arate spre alţii cu degetul, aşa da furăciune pedelistă, oamenii sunt manipulaţi la greu şi dacă dorm şi nu-i interesează exact aşa vor face şi la parlamentare ca să-i scoată deputaţi pe Drăgus, Alexandru, Buhăianu şi alţi membri valoroşi ai partidului.”
Cert este că dacă judecătorii de la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie au trimis dosarul spre rejudecare la instanţa de fond, înseamnă că ei au reţinut anumite aspecte care pun sub semnul întrebării legalitatea alegerii şi validării lui Ţâbuleac în funcţia de preşedinte al CJ. Iar indicaţiile ÎCJC sunt obligatorii pentru instanţa de fond. Va fi interesant de urmărit deznodământul acestui proces. La revedere!