Devenit rival celor din PSD, pe a căror liste a obţinut primul său mandat de deputat în alegerile din toamna anului 2004, social-democraţii au ţinut să-l prezinte lumii electorate ca pe un fel de pârlac politic. Aşa s-a ajuns să avem un „Cătălin Buhăianu reflectat în oglinda PSD”. Nu contestăm imaginea cu care cei din PSD l-au copleşit pe Buhăianu, ci faptul că aceeaşi imagine se potriveşte la fel de bine şi parlamentarilor PSD, toţi fiind o apă şi-un pământ. „Călin” s-a limitat în a-l descrie pe Buhăianu în aceiaşi manieră social-democrată: „Are dreptate Conţac, l-a caracterizat la fix, este portretul trădătorului şi oportunistului care ar face orice ca să ajungă la slănină, chiar dacă e conştient că n-are nicio valoare, păcat că astfel de indivizi se bagă în politică şi cu tupeu prostesc lumea. Poate i-ar sta mai bine pe un teren de sport, adică la originile lui, nu ştiu ce mare performanţă ar face şi acolo, că totuşi nu e din antrenorii care să facă performanţă. E din clasa profesoraşilor de sport care mută o minge de ici colo şi iau dreptul la bac la proba sportivă.”
După ce au luat leul cu asalt, doar-doar îl vor transforma într-o mâţă leşinată, „Băncile stau cu spaima ca nu cumva să fie dezvăluite atacurile lor asupra leului”. Iar Mugur Isărescu ştie numele acelor bănci care şi-au unit forţele pentru a dărâma poziţia leului în faţa monedei euro, numai că nu le-a dezvăluit public. Nu-i înţeleg clemenţa, pentru că dacă acest atac s-ar fi întâmplat în orice altă ţară stăpână pe ea, cei în cauză ar fi fost demult după gratii. La noi sunt invitaţi la masa negocierilor Ce să negociem? Cât să mai fie jupuiţi românii? Am ajuns la limita răbdării. Cineva trebuie să pună piciorul în prag şi să oprească seria abuzurilor comise de bănci. Altfel se va ajunge în situaţia când clienţii băncilor se vor răscula, iar tăvălugul social odată pornit, se va zdrobi şi alte instituţii ale statului.
A sosit vremea ca preşedintele ţării, primul ministru să se trezească la realitate, pentru că poporul mârâie a răscoală. Iar de la mârâit la muşcătură, istoria ne arată că drumul poate fi foarte scurt. Vorba lui „Cetăţean”, şi el un nemulţumit de serviciile bancare: „După ce fac legea împrumuturilor şi nimeni nu s-a putut atinge de ele, acuma nu vor să fie demascate. Ba ar trebui să ştim şi noi românii care au fost atacatorii leului şi al dobânzilor, ca pe viitor să le putem ocoli.” Nu vom şti niciodată, cum niciodată preşedintele ţării nu va cere DNA-ului să facă o anchetă.
Nu intenţionam să comentez pe seama editorialului „Întâi să se producă nenorocirea, şi apoi realizăm catastrofa”, dar mi-a reţinut atenţia opinia semnată de „Moc”, o opinie ce merită analizată: „Respect părerea dvs. dar mi se pare o judecată cu iz de mucegai şi fără argumente. Iarăşi plângem pe umerii poporului, ca şi cum cadrele didactice fac parte din altă categorie. De ce să investim în profesori, în cercetare, în medicină daca bugetul statului şi fondurile europene pot fi supte de clientela politică. Aşa domnule Rotundu, cu mânie proletară să înfieram pretenţiile profesorilor de a primi o leafă decentă, poate nici nu avem nevoie de ei, în România de azi totul e posibil.” Stimate comentator, ai gândit îngust şi egoist. Aici nu este vorba de a umili profesorii prin a nu le mări lefurile, ci este vorba de aplicarea unei decizii luată de un Parlament iresponsabil.
Dacă această decizie se va aplica, va suferi întreg poporul. Cine ne dă dreptul să sacrificăm interesele unei naţiuni pentru nevoile unui segment social? Aşa o decizie se numeşte sinucidere naţională. Nu este acum momentul – iar evenimentele de zi cu zi confirmă – să grevezi bugetul public cu peste un miliard euro anual. Acele privilegii pe care şi le-au tras, cu multă nesimţire, guvernanţii şi parlamentarii au efect asupra bugetului precum pişcătura purecului asupra elefantului. Sunt pentru a-i trage la răspundere pe cei care şi-au tras privilegii pe seama bugetului de stat, adică a banului contribuabilului, dar nu pot fi de acord ca să distrugem viitorul a milioane de familii pentru a îndulci viaţa, nu chiar amară, a câtorva sute de mii de cadre didactice. Apoi, odată deschisă cutia Pandorei cu majorările salariale pentru învăţământ, trebuie să scoate din ea bani şi pentru restul bugetarilor. Ce facem, dăm bugetul ţării pe salariile bugetarilor şi zdrobim poporul sub povara unor noi taxe şi impozite? Asta vrem? Asta a făcut şi Ungaria acum doi ani şi iată ce dramă trăieşte acum poporul maghiar.
Voi continua „cu mânie proletară să înfierez” pretenţiile profesorilor, pentru că sunt solicitate într-un moment dramatic pentru întreaga lume, nu numai pentru România. Sunt conştient de ce se poate şi ce nu şi n-am să mă transform şi eu într-o coadă de topor politicianistă numai pentru a intra în graţiile cititorilor prin cele ce scriu. Scriu cu responsabilitate şi nu-mi pun semnătura pentru a susţine aberaţiile celor care se lasă manipulaţi şi manipulează interesele naţiunii numai pentru a-şi vedea împlinite dorinţele lor de accedere la putere.
Prin ce-am scris până acum am demonstrat că nu-mi vând conştiinţa în faţa teancurilor cu euro. În această campanie electorală am refuzat să facem orice publicitate actualilor parlamentari care candidează pentru un nou mandat. Banii lor sunt prea murdari, umezi de prea multe lacrimi de jale a acestui popor, mult prea blestemaţi de cei cărora le-au creat mari nedreptăţi ca să ne atingem de ei. Nu suntem bogaţi, dar nici nu vrem ca bogăţia noastră să provină de la cei care, de patru ani, îşi bat joc de noi şi ne umilesc în fel şi chip.
Numai în acest an am scris zeci de editoriale prin care am condamnat comportamentul parlamentarilor botoşăneni faţă de comunitatea întregului judeţ. Dacă le-aş fi făcut acum publicitate, pe bună dreptate meritam a fi scuipat şi înjurat de către cititorii. S-ar fi ridicat în mod justificat întrebarea: „Când a fost moral Rotundu? Când a sancţionat comportamentul parlamentarilor sau acum când le face publicitate şi ne cere să-i mai votăm odată?” Rămân fidel crezului meu, acela de a spune lucrurilor pe nume, chiar dacă uneori nu sunt pe placul multora dintre cei vizaţi. La revedere!