Nici „Studentu Şomer” nu-i străin de modul în care Tonino îşi derulează unele afaceri: „Mai mult, Tonino doreşte să se îmbogăţească acum [sau să salveze firma, cum se spune mai modern] prin micşorarea preţului la lapte la fabrica de procesare pe care o are şi prin ridicarea pragului de grăsimi la laptele pe care-l achiziţionează. Adică, fură ţăranul/fermierul botoşănean de 2 ori! Cum să mai stai şi să faci afaceri în Bt, când în alte părţi - gen Cluj şi Napolact - preţul de achiziţie la lapte pleacă de la 1 leu, nu 0.70 cât oferă acum Tonino!!?” Într-adevăr, preţul oferit pe litrul de lapte de către procesatori nu reflectă nici pe departe munca ţăranului crescător de vaci. Să mai adăugăm faptul că plata se face la intervale mari de timp, după ce procesatorul îşi valorifică producţia, ceea ce înseamnă că-şi creditează afacerea din banii crescătorilor de animale, care, astfel, mai sunt înşelaţi o dată. Din păcate, ţăranii n-au nici un mijloc de apărare împotriva acestor abuzuri practicate de procesatori.
De 1 Mai „Social-democraţii au pus de-o chermeză la Cabana Stejarul”, adică au făcut ceea ce au învăţat în vremurile de glorie comunistă. Iar la festin au participat cei cu funcţii politice, cei mulţi simţindu-se bine prin aceşti reprezentanţi. Iată şi o mostră de cum au primit gestul social-democraţilor unul dintre cei mulţi: „Care directori şi directori adjuncţi aveţi? Nu sunteţi în stare de nimic, este o mafie în PSD, se va face praf din voi după alegeri, o să revină din nou Conţac. La preşedinţiale Geoană va pierde din cauza Botoşaniului, al actualilor aşa zişi conducători PSD.”
Editorialul „Nu-i scăpaţi în stradă!”, deşi citit, a fost comentat mai puţin. Din cele câteva comentarii l-am ales pe cel semnat de „Un cetăţean” pentru că s-a referit strict la tema abordată: „Ameninţările cu greva şi ieşirile în stradă nu-şi au rostul în condiţiile în care oamenii îşi pun capăt vieţii prin alte locuri, datorită dezastrului provocat de criza economică. Cozile de topor comuniste eu le văd mai degrabă între marii activişti sindicali, cei ce îndeamnă la grevă şi nesupunere socială. Iar părinţii nu au dreptul să-şi exprime părerea, doar aşa ca plătitori de taxe. În privinţa religiei, locul educaţiei religioase este biserica şi preotul, nu şcoala şi banul public.” Pe la noi lucrurile sunt aşezate anapoda. Sunt bani pentru majorarea salariilor preoţilor, nu sunt bani pentru a se respecta legea privind majorarea lefurilor celor din învăţământ.
Nici n-a fost unsă la şefia Direcţiei de Sănătate Publică, că „Ciofu vrea alţi şefi la conducerea spitalelor”. Desigur, dorinţa sa este una politică. Actualii şefi de spitale fiind puşi în funcţie de liberali, a venit vremea ca locul lor să fie luat de către cei agreaţi de către social-democraţi. „Pacienta” ne-a ajutat să ne formăm o imagine mai exactă despre personalitatea medicului Ciofu: „Bine ar fi de l-ar schimba şi pe managerul Muntianu. În rest... cât va putea face şi această Ciofu Tamara. O cunosc bineee. E din Dorohoi. La şcoala generală şi chiar liceu, nu plutea mai sus de nota 6 - 7 la toate materiile de învăţământ. Dar cum politica e-n toate...e mare directoare.” Faptul că s-a situat la învăţătură printre elevii de mijloc nu-i un argument că n-ar fi bună de director. De obicei, în viaţă reuşesc elevii de mijloc, cei fruntaşi la învăţătură clacând psihic de cele mai multe ori sau neavând veleităţi de conducător tocmai prin faptul că tocind prea mult la învăţătură n-au avut timp să acumuleze o anumită experienţă de viaţă. La revedere!