Ingrată soartă au acei şefi de instituţii, aflaţi în situaţia de a amenda anumite manifestări ce încalcă legea. Unii amendează într-un mod ponderat, alţii mai sar calul, plăcându-le să fie fruntaşi. Multe amenzi sunt necesare, pentru a stopa avântul celor care-şi bat joc de beneficiarii serviciilor lor. Altele sunt aplicate iraţional, care au drept consecinţă falimentarea afacerilor, mai ales a acelor care au un amărât de chioşc, de pe urma căruia trăieşte întreaga familie. Oricum, „Monacu anunţă că a realizat un record la aplicat amenzi”N-aş putea spune că o astfel de activitate trebuie transformată într-un motiv de laudă, în condiţiile în care cei mai mari şi mai mulţi contravenienţi sunt chiar cei puşi să respecte legea.
„Un Dac” crede că „Domnul Monacu are ceva izbitor cu vechiul sistem, dacă aşa gândeşte. Să încerce să se apuce de o afacere, să-şi asume responsabilităţi. Planuri la amenzi, unde găseşti: la miliţie, la ANPC, la Garda financiară, etc. Condiţii în care E-on crează probleme deosebite tuturor consumatorilor, primeşte o amendă de 3.000 lei. Iar un biet întreprinzător, care are un magazinaş şi a fost găsit cu o etichetă lipsă primeşte aceeaşi amendă. Domnului Monacu nu-i doresc decât ca într-o bună zi să devină întreprinzător...” Atrag atenţia comentatorului că în comunism amenzile se aplicau într-un mod mult mai uman. De exemplu, o amendă nu putea fi mai mare decât cuantumul a trei salarii, şi asta pentru fapte grave. Acum unele amenzi însumează salarul unui angajat pe ani de zile. N-au nici o raţiune. De aceea îi tot acuz pe parlamentari că votează amenzi care distrug familii întregi, fără să le pese. Să mai adăugăm faptul că şefii instituţiilor sunt numiţi politic, iar mulţi dintre ajung în aceste funcţii după ce-au cotizat la partid, ca să nu spun la anumiţi şefi, cu sume impresionante. După care, instalaţi pe postul râvnit, trec la recuperarea sumei plătite, plus partea lor.
„Vlad Ţepeş” adresează lui Monacu un avertisment, iar dacă eu aş fi în locul său aş medita adânc asupra lui: „Monacu, acest profitor ordinar, care-i jupoaie pe patroni, să se gândească că nu-i departe ziua când va fi judecat de botoşăneni. La revoluţie, miliţianul Călin a scăpat ieftin. Monacu să se gândească că mai are şi familie, care va trebui să suporte ruşina publică a unui tată prea hapsân şi orbit de a aduna bani murdari. Ziua judecăţii este aproape, Monacule. N-o să moştenească liberalii pământul şi nici oierul de Ţurcanu. Ia aminte!” În decembrie 1989 tăvălugul social s-a îndreptat asupra comunismului. Dacă acest tăvălug se va mai porni, cu certitudine se va îndrepta asupra unor persoane care-şi bat joc de membrii societăţii. Mă ia cu furnicături, când îmi aduc aminte de acel miliţian din Tg. Mureş, decapitat de unguri, după care au jucat fotbal cu capul său. Toate au o limită, şi va fi vai şi amar de cei care nu simt unde le este limita.
Din nou Gabriel Oprişanu, şeful Autorităţii de Sănătate Publică a trâmbiţat o nouă realizare reuşită la Spitalul judeţean: „Sălile de operaţii vor fi inaugurate săptămâna viitoare”. Tare mi-e teamă că trâmbiţatul său seamănă cu cotcodăcitul găinii din poveste, ce-a ouat mărgeaua. „Ştiu tot” îi aminteşte că mai sunt multe lucruri de rezolvat la Spitalul judeţean: „Dar cu cealaltă jumătate de săli de operaţie ce se întâmplă? Au rămas cum erau...aşa ca "focarul de infecţie cu pyoceanic rămâne în continuare" dle Dr. Oprişsanu, sau nu ştiţi...S-au luat probe din sălile celelalte? Este plin, vă spun că am tras-o pe pielea mea! Şi altceva, Dl.Dr.Oprişanu, în acest spital cum îi spuneţi dvs (mă rog, eu îl numesc un dispensar ceva mai mare, dacă mă gândesc la specialiştii de pe secţia chirurgie...nu chiar toţi, sau chiar autopsieri mai bine spus) pansamentele sunt făcute de asistente nu de medici! De aceea sunt atâtea cazuri de peritonite în acest să-i "spun spital de urgenţă"... Vă rog frumos să luaţi măsuri în această privinţă, faceţi controale la chirurgie să vedeţi ce se întâmplă, lăsaţi controalele cu prezenţa, axaţi-vă pe ce ne doare!!! Vă mulţumesc anticipat.” Ce să mai zici, totul la obiect.
La ancheta „O judecătoare i-a sporit averea lui Tonino cu două milioane de euro”, comentatorii au dat la iveală câtă ură au botoşănenii asupra omului de afacere Tonino Boldea. Moralitatea acestuia este considerată una dăunătoare pentru societate. „Curiosul” pune punctul pe „i”, întrebându-ne: „Dar acea judecătoare cât şi-a primit cota, nu vă întrebaţi. Căci se practică la noi, la Judecătorie.” Chiar dacă ne-am întrebat, un răspuns este imposibil de aflat. Tonino n-are interes să spună, iar primitorul nici atât.
Iată şi un comentariu de natură paranormală, semnat de „Romică”, ce ne introduce în atmosfera fenomenelor mistice: „Tonino şi cu alţii, prin metode neortodoxe, au distrus pe anumiţi oameni. Eu cunosc pe unul care l-a terminat şi acea persoană a plătit slujbe la biserica catolică, şi n-o să vă vină să credeţi, când s-a împlinit 40 de zile Tonino a plătit scump, iar acea persoană plăteşte mai departe.” Nu cred în vrăji sau slujbe de pedepsire a vinovatului, dar mai cred în puterea legii. La revedere!