Un alt comentator sugerează prefectului o nouă temă de lucru: „Ar trebui să urmeze samsarii cu legumele şi fructele, apoi florile şi buticarii care vând de toate. Toată marfa are bineînţeles fără factura de provenienţă. Una pentru un an.”
Rămâne să vedem, după ce controalele dispuse de prefect vor fi efectuate, ce concluzii vor fi desprinse. Conflictul dintre unii primari şi medici de familie nu pare să se stingă prea uşor în unele comune. Aşa că „Primarii de la Vorona şi Tudora au blocat vânzarea cabinetelor medicale”, iar medicii s-au adresat instanţelor de judecată. Ciudat este şi faptul că unii cititori, potenţiali pacienţi ai medicilor de familie, consideră că spaţiile la care medicii ar avea drept de preemţiune să le cumpere, să le fie vândute la preţul pieţei şi nu mai mici.
De exemplu, comentatorul „Petre” a opiniat: „Felicitări d-lor primari sunteţi băieţi destepţi. Orice medic de familie doreşte cabinet medical să-şi construiască. Vechile dispensare medicale sunt proprietatea comunei deci au fost construite şi cu bani de la cetăţeni. Primarii care au fost cu capul în nori au vândut medicilor şi dispensarele şi fostele apartamente de serviciu şi acum stau cu degetul în gură şi aşteaptă bani de la guvern pentru a construi alte cabinete comunale şi alte apartamente de serviciu. Medicii de familie sunt privaţi, au program când vor muşchii lor şi mai nou trebuie să fii programat ca medicul să nu fie stresat, deci dacă vor locuri de muncă şi case să-şi facă aşa cum face tot romanul.”
Comentatorul este unul inconştient. Un medic de familie nu poate fi înlocuit într-o comună de nimeni altcineva şi de prezenţa lui depinde salvarea multor vieţi. De vreme ce oamenii unei comune pun mână de la mână şi construiesc preotului casă, de ce n-ar construi şi pentru cel care nu-i înmormântează, ci le salvează viaţa. Programarea la medic au decis-o cei din Ministerul Sănătăţii, coplata la fel. Dacă un iresponsabil de faptele sale nu vrea medic de familie în comună nu înseamnă că întreaga comunitate gândeşte la fel. Iar primarii au obligaţia morală şi legală de a crea medicilor de familie facilităţi care să-i menţină în comună şi nu să le pună piedici. Nu răspunde primarul pentru cei care mor pentru că n-are comuna un medic de familie care să intervină în timp real în caz de urgenţă medicală. Ne place sau nu de ei, fără medicii de familie nu putem trăi într-o comunitate.
Corect a gândit cel care a comentat: „Oare până când Ştefan face ce vrea în comună? E chiar proprietar pe tot ce mişcă?”
Unele probleme ale medicilor de familie sunt create chiar de către cei care-i plătesc, respectiv Casa de Asigurări de Sănătate, Şi nu numai medicii de familie au probleme cu CAS, ci şi unităţile spitaliceşti. S-a ajuns în situaţia că „Spitalul internează, CAS nu decontează iar furnizorii oftează… după bani”
Cei de la CAS caută orice cale să blocheze finanţarea către spitale, impunându-le condiţii care uneori devin hilare, dacă n-ar conduce la situaţii dramatice, de genul a ca spitalul să nu mai poată face internări pentru că a depăşit nu ştiu ce criteriu impus de CAS. „Grecu” a sesizat un alt aspect:; „Din cauza C.A.S. nu se găseşte interferon. Pentru că farmaciile nu au mai făcut contracte având în vedere timpul de decontare. Sistemul te termină iar când este vorba să te ajute, te bagă în mormânt. Ruşine CAS!”
Cu sau fără ruşinea CAS, noi vom continua să murim cu zile, fără ca cineva să aibă vreo responsabilitate în acest sens. La revedere!