Articolul „Directori bogaţi, directori piperniciţi la… buzunar” a fost în continuarea altuia, ce-a vizat acelaşi subiect: premiile primite de către şefii instituţiilor deconcentrate ale statului. „Constatare” şi-a format o părere: „Din cele spuse incomplet în mass-media locală, am tras concluzia că prefectul cu un premiu de 24,2 milioane pt. perioada lucrată este pe podium, majoritatea sumelor s-au acordat pt. activitatea pe întreg anul.”
În primul rând ţin să atrag atenţia că problema premiilor la început de nou an pentru activitatea anului trecut este o măsură socială încă din perioada comunistă. Numai că la comunişti aceste premii se numeau gratificaţii. Şi în comunişti erau şefi care luau premii cât preţul unei Dacii şi alţii nimic. Pentru că aceste gratificaţii erau acordate în funcţie de îndeplinirea unor indicatori de eficienţă, printre care beneficiul şi productivitatea muncii. Acum gratificaţiile se numesc premii şi se acordă în raport de fondul de salarii consumat, prin aplicarea asupra acestuia a unei cote procentuale, îndeobşte 2%, fără alte condiţii. Nici în acest an nu s-a consumat nimic spectaculos faţă de anii anteriori, dar cineva a avut interes să de-a amploare acestui fenomen salarial. Iar explicaţia este simplă: fiind an electoral, pe seama premiilor se pot face fel de fel de speculaţii, care de care mai trăsnite. Citiţi declaraţiile consilierului PNG Val Guraliuc şi vă veţi convinge.
Poate mai importantă decât premiile primite de unii şefi este informaţia că „Pricopi pune la cale o nouă trăsnaie”. Cică şeful Urban Servului este dispus să dea câteva miliarde de lei pentru o maşină care să împrăştie pe trotuare sare şi nisip. După ce-a transformat străzile Botoşanilor într-o mocirlă de care vom scăpa poate la vară, acum vrea să înotăm prin noroaie şi pe trotuar. „Anonim” strigă în numele nostru: „Opriţi-l!! Îi place să se joace pe banii contribuabililor!! Poate, poate spune ceva despre eficienţa primului utilaj. Daca era pentru TETA, nu cumpăra aceste utilaje!” Deşi primii care ar trebui să ia atitudine sunt consilierii municipali, ei tac. Tac pentru că sug sume frumuşele de la această societate, ca dealtfel şi de la restul societăţilor subordonate Consiliului Local. I-aţi auzit pe guralivii consilierii municipali Guraliuc sau Costic cerând socoteală lui Pricopi despre cum cheltuie banul public? Nu! Şi nici nu-i veţi auzi.
„Primarul Flutur visează la zona Cornişa”, adică îşi doreşte ca zona să devină un parc de agrement cum n-a mai avut Botoşanii în istoria lor. Din câte cunosc, va reuşi. Va reuşi pentru că a trecut de stadiul studiilor de fezabilitate, urmând a începe lucrările. Iar bani are. Cineva s-a arătat îngrijorat: „Acum, când o parte însemnată din fondurile ce erau încasate de bugetul local (şi pe baza cărora s-a construit şi bugetul anului 2008) au trecut la bugetul central, cum vor fi achitate datoriile făcute? Cumva se vor mări impozitele locale?”
Creditele angajate se vor rambursa pe parcursul mai multor ani, iar pierderea unei surse de venit la bugetul local nu va afecta plata ratelor. Nici impozitele şi taxele locale nu vor fi majorate faţă de anul trecut. Anul trecut, pentru că n-a majorat impozitele şi taxele locale, primăria le-a încasat %, adunând mai mulţi bani decât s-a aşteptat. Primarul Flutur s-a convins că şi anul acesta se va întâmpla la fel. Adică nu va recurge la majorări, dar va încasa integral toate dările.
Nu obişnuiesc să răspund la comentariile postate la „Comentariul comentariilor”, pentru că n-am mai pune capăt şirului de comentarii reciproce. Undeva trebuia pus punct, iar eu am considerat ca punctul să fie la rubrica „Comentariul comentariilor”. Fac însă o excepţie pentru a răspunde la comentariul „Maestre Rotundu, Am citit fel de fel de baliverne, parţial adevărate, parţial gogoşi calde pe site-ul dvs, însă aici, când afirmaţi că : "nu vă vindeţi pe bani, iar Secrieru ştie asta" aţi greşit, aţi pus punctul pe "i". Păi se ştie în oraşul şi lumea vorbeşte că multe din atacurile împotriva lui Ţibu au fost dictate în birou la Secrieru, la fel şi mai vechile articole de pe vremea pozarului prefect. Păi chiar se ştie că nu "vă vindeţi pe bani", ci mai degrabă "vă daţi degeaba". Mai e o vorbă, cine se scuză se acuză, iară, articolul de azi îmi confirmă aceasta. Să fiţi iubit şi spor la scris!”
Îi sugerez acestui comentator să analizeze scrierile mele sub aspectul veridicităţii informaţiei şi va ajunge la o altă concluzie. Apoi, îi dă prea mult credit lui Secrieru în a se pricepe la jurnalism. Ca să-mi fi dictat, trebuia să aibă şi concept jurnalistic, ceea ce nu este cazul. Şi tot ca să-mi fi dictat, trebuia ca eu să fiu în biroul său, iar anul trecut i-am călcat pragul numai de două ori, şi atunci pentru probleme de executare silită şi nu de jurnalism. Îl compătimesc pe comentator, dacă îşi pleacă urechea la bârfele ţaţelor ce stau cu coatele pe mahalaua politicii, pentru că în aceste ţaţe lovesc eu, dezvăluindu-le interesele care-i mână în lupta pentru putere. Dacă eşti corect şi îţi practici profesia cu sinceritate şi din suflet, nu-i bine. Dacă accepţi compromisul, luând banul din mâna întinsă a neisprăvitului ce pretinde a fi buricul puterii, iar nu-i bine. De fiecare dată se vor găsi cozi de topor care să încerce a te demobiliza din demersul tău pe calea adevărului. Am trecut prin atâtea, că nu mă poate impresiona şi demobiliza o acuzaţie nedovedită venită de la un comentator, ascuns sub laşitatea anonimatului. La revedere!