Având în vedere faptul că plecarea botoşănenilor în străinătate pentru a munci a devenit un fenomen, tot într-un fenomen s-a transformat şi faptul că foarte mulţi copii rămân singuri şi fără părinţi. Din acest motiv, copii ai căror părinţi sunt la muncă în străinătate au ajuns la centrele de plasament sau în îngrijirea asistenţilor maternali. Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Botoşani întocmeşte trimestrial o situaţie a copiilor care au părinţii plecaţi în străinătate. După cum susţine directorul adjunct al DGASPC, Elena Lupu, la începutul lunii aprilie a acestui an erau în evidenţă 530 de familii cu ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Aceste familii cuprindeau 879 de copii, din care pentru 78 s-a impus o măsură de protecţie socială. Din aceşti copii, 11 au ajuns la asistenţi maternali şi 15 în centrele de plasament. Dacă în cel de-al doilea trimestru al acestui an a scăzut numărul familiilor în care ambii părinţi sunt plecaţi în străinătate, s-a dublat numărul copiilor care au ajuns în centrele de plasament sau la organizaţii non-guvernamentale. Astfel, la începutul lunii iulie în evidenţele DGASPC existau 422 de familii şi 713 copii cu ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Dintre aceştia, pentru 83 s-a impus o măsură de protecţie socială. Astfel, un copil a ajuns la un asistent maternal şi 30 la centrele de plasament, iar pentru 52 de copii s-a impus măsura de protecţie socială la rude de până în gradul patru. În cel de-al treilea trimestru al acestui an numărul copiilor care au ajuns în centrele de plasament a rămas constant, adică la nivelul trimestrului al II-lea.
Măsura de protecţie se impune în situaţia în care copiii se află fără îngrijire, în dificultate şi în situaţii de risc, a precizat directorul adjunct al DGASPC Botoşani. De cele mai multe ori copiii sunt lăsa-ţi în grija bunicilor, dar cel mai grav este când copii mai mici sunt lăsaţi în grija fraţilor mai mari. În opinia Elenei Lupu acest lucru este îngrijorător şi în astfel de cazuri se impune o măsură de protecţie.
Sunt mai mulţi copii care au ajuns în centrele de plasament sau la organizaţii non-guvernamentale pentru că nu am găsit nici o rudă până la gradul patru care să aibă grijă de ei, susţine Elena Lupu. Aceasta a adăugat faptul că în momentul în care se constată că un astfel de copil este supus riscului prima măsură care se instituie este plasamentul familial la rude de până la gradul patru. În cazul în care nu există nici o rudă a copilului care să-şi asume responsabilitatea pentru creşterea şi îngrijirea copilului atunci intervine DGASPC, acordându-i acestuia o măsură de protecţie În cele mai multe cazuri copii se întorc în familii după ce părinţii vin acasă din străinătate. Revocarea măsurii de protecţie impusă de DGASPC se face doar la cererea părinţilor, dar după ce direcţia realizează o anchetă pentru a vedea condiţiile pentru creşterea şi îngrijirea copilului. (Margareta NICHIFOR)