Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Anunţuri
Fapt divers
Editorial
Horoscop
Umor
Gastronomie
Pamflet
Remember
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
22240
De la 07 Ianuarie 2003
122882307

Costiţă şi ospătar… de porc

  • 18 July 2010, 23:00
Întâmplarea de faţă a avut loc săptămâna trecută când, într-una din seri mergeam în dorul leii prin zona Bibliotecii judeţene, citind acru reclamele comerciale plasate strategic pe panourile din parcarea Belv a magazinului Botoşani. Tot mergând cu gâtul strâmb la reclame, n-am observat că din faţă venea pe trotuar o cunoştinţă mai veche de-a mea. Omul s-a oprit, iar eu m-am proptit în el. Când să-mi cer scuze, amicul mă abordă în stilul său şmecheresc:
- Ce faci bă, dai peste oameni ziua în amiaza mare?!
- Nu că-i seară, am replicat eu bucuros de întâlnire.
Stă în firea noastră, a românilor şi mai ales a moldovenilor, ca atunci când se întâlnesc doi care nu s-au văzut de ceva timp, să ude evenimentul. Aşa am procedat şi noi.
- Ştii vreo terasă mai de Doamne ajută pe aici, prin zonă. Parcă aş mânca ceva după care să meargă o bere bună, îmi propuse amicul.
Pară i-a ieşit un porumbel de aur din gură. Ochisem eu mai demult reclama de la terasa „La Grădină”, cu cotlet, costiţe, muşchi de porc la grătar oferite la un preţ chiar rezonabil. În gândul mei îmi zic „Lucullus dragă, ai acum ocazia să te îndopi cu o costiţă la grătar!”
- Ştiu, cum să nu ştiu. Chiar în spatele tău, şi ai trecut pe lângă ea, se află o terasă simpatică ce oferă şi nişte specialităţi la grătar. Iar bere, dacă reclama lor nu-i falsă, au heineken la halbă.
Propunerea a fost acceptată cu dragă inimă de către amic. Mai ales că, la masă, aveam să aflu că tocmai venise de prin Sicilia, unde culesese ceva struguri şi era în bani.
Terasa asta are mesele bine mascate printre copăcei, naturali sau din plastic, o minipiscină peste care stă aruncată o punte de lemn şi o lumină discretă, tocmai bună pentru tinerii care-şi doresc o partidă de giugiuleală stropită cu bere de la dozator.
Am găsit o masă mai retrasă, ne-am aşezat şi un tinerel de ospătar a venit să ne i-a comanda, cântărindu-ne din ochi să vadă dacă suntem clienţi de soi sau din cei cărora le bate vântul prin buzunare. Amicul lăsă trebuşoara asta pe seama mea, ştiind că nu voi da greş.
- Băiete, o costiţă la grătar se poate?!
- Da, domnu’!
- Şi o bere heineken la halbă…
- Şi…
- Adu berea şi repejor costiţa.
- Se face domnu’!
Ne-a adus cele două halbe cu bere şi ne-am pus pe aşteptat costiţa, vorbind de unele şi de altele, treburi italieneşti de rang european, cum ar fi problema ţiganilor văzută prin ochii ministrului italian de Interne, domnul Maroni.
Amicul m-a dezumflat rapid din peroraţia mea că ţiganii trebuie trataţi ca oameni şi în spirit european. - - - Cum să-i tratezi ca oameni, când ei se comportă ca animalele, îmi explică amicul. Din cauza lor suferă românii care muncesc cinstit. Ţie ţi-ar conveni să ieşi pe stradă şi să-ţi dea ţiganul în cap ca să te prade? Sau să-ţi bată copii şi să le ia tot ce au în mână? Asta fac ţiganii în Italia. Nu cu românii au treabă autorităţile italiene, ci cu ţiganii. Îi dreptul lor să ni-i trimită acasă, că le-a ajuns şi lor răbdarea la os.
L-am aprobat pe amic, dând din cap, cu gândul că ospătarul nu mai vine cu costiţa, iar comportamentul ţiganilor aflaţi în Italia descris de amic nu se potrivea defel cu pofta ce-o aveam eu.
În sfârşit, după ce ne golisem cam demultişor halbele, îşi făcu apariţia şi ospătarul, punându-ne în faţă două farfurii mărişoare, dar umplute cam sărăcăcios. Ce-i drept, în farfurie odihnea ademenitor o costiţă rumenă de 100 grame, iar alături 150 grame de cartofi trecuţi prin friteuză pe care bucătarul aşezase câteva felii de roşie ca totul să arate mai atrăgător.
Bună şi gustoasă a fost costiţa. Cu cartofii au fost ceva probleme. Nu ştiu dacă l-o fi fugărit sau nu cineva pe bucătar, dar cartofii au fost trecuţi prin friteuză în grabă mare, pentru că multe felii erau crude. Pentru că a rumenit exact cât trebuie costiţa pe grătar, în cinstea celei de-a doua halbă cu bere l-am iertat de păcatul gastronomic. Mai ales că halba ne-a fost adusă după multe insistenţe şi gesturi de vino-ncoace făcute tinerelului ospătar cu mutră de guzgan ieşit la pradă.
După două beri, vorba se leagă altfel, mai întârzii la masă, simţi nevoia să mai sorbi o berică. Nouă nu ne-a fost dat, pentru că ospătarul nu s-a mai arătat pe la masă. A venit într-un târziu să ne întrebe dacă mai servim ceva.
- Nota de plată, băiete, că ne prinde dimineaţa pe aici dacă mai comandăm ceva!
N-ea adus nota de plată. Costiţa ne-a costat, cu tot cu cartofi, 12,5 lei iar berea heineken 4,5 lei halba de 0,4 litri. Scumpă berea, mai ales că a trebuit să ni se lungească urechile pentru a fi serviţi. Iar ajunşi în stradă şi privind reclama care m-a atras, am descoperit că ni se cuvenea, gratuit, câte o cutie cu pepsi cola. Pezevenchiul de ospătar nu ne-a mai dat-o. Aşa am ajuns la concluzia că între costiţă şi ospătar există un element comun: porcul!
Lucullus JD 1.09.2008

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Horoscop
Noi forme de manifestare ale mafiei din Sănătate (III)
Bancul zilei: Sfat sexual pentru poliţist
Primari cu tupeu, pedepsiţi de judecători
Filmuleţ Castelul Huniazilor - Hunedoara
Cacealmaua reformei din sănătate
Ioan Rotundu
Program Tv SOMAX
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog