La fiecare început de săptămână, zeci de bătrâni, din tot judeţul, îşi târăsc nevoile prin sălile de judecată. Pe holul Tribunalului, bătrânii care-şi cer recunoaşterea dreptului la o pensie decentă formează o masă amorfă cu cei care trag cu dinţii justiţiei de vreun petic de pământ furat de vecini. Unii dintre ei au dosare vechi, încă de anul trecut. Alţii, abia au intrat în malaxorul speranţei răvăşite, războindu-se osteniţi cu Casa Judeţeană de Pensii. Judecătorii le explică unora că trebuie să aibă răbdare, în speţă fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale. Bătrânii încuviinţează, dar spun că nu pricep cum stă treaba cu litigiile. Ei ştiu că au muncit o viaţă şi au dreptul să-şi ceară drepturile de care au fost vitregiţi. Uneori, de vină par să fie chiar lacunele legislaţiei în domeniu. Dar bătrânii tot nu ştiu buchiile legii, ei vor să li se dea ceea ce solicită. Înţeleptul blocului sau al satului i-a îndemnat să dea în judecată Casa de Pensii şi sunt convinşi că demersul trebuie să le aducă şi succes. Că doar de asta se numesc judecători şi au învăţat carte. Asemeni lor sunt Maria Ţurcanu, Maria Petrariu, Liliana Teodoriu sau alte Marii. Şi, peste toate, legea timpului pare să-şi pună amprenta. Unii dintre ei nici nu vor mai apuca ziua în care să le fie recunoscută munca de o viaţă, să primească o pensie care să le permită să spună senin că sunt pensionari. (Marian MOROŞAN)