Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Politică
Învăţământ
Sănătate
Social
Horoscop
Umor
Gastronomie
Reportaje
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
21562
De la 07 Ianuarie 2003
122881629

Cum a fost „omenit” Lucullus la moldovenii de peste Prut

  • Lucullus
  • 7 May 2017, 23:00
Prima oară când am fost în Republica Moldova era prin 1992. Într-una din zile m-am pomenit la uşă cu un anume Slavic care s-a recomandat a fi rudă cu mine de pe urma unei românce care trăieşte într-un sat de lângă Edineţ. Iar dacă tot mi-a venit în ospeţie, m-a invitat pe la el. N-a durat mult şi am trecut graniţa în Moldova pentru a ajunge la Edineţ. De aici am fost îndrumat către satul lui Slavic.
Aflat în ospeţie pentru prima oară într-o familie de moldoveni nu ştiam nimic despre obiceiurile lor. Mai întâi Slavic s-a dus la beci să aducă o „băncuţă”. Tare m-am mirat că ei ţin băncile în beci şi nu unde ar fi normal să stea o bancă. S-a întors cu un borcan de vreo doi litri, închis ermetic cu un capac. A scos capacul şi a turnat în pahare. Era ţuică de casă iar „băncuţa” era de fapt borcanul cu ţuică.
Tot la Slavic am mâncat pentru prima oară zamă de găină rasol. Găina, tăiată şi penită, eviscerată, a fost pusă întreagă în oală la fiert. Peste ea s-au pus legumele tradiţionale iar când zama a fost gata, găina a fost scoasă şi pusă pe un platou. Fiecare şi-a tăiat din ea ce-a preferat. Priveam şi mă muram de aceste ciudăţenii gastronomice cu care mai târziu aveam să mă mai întâlnesc. Ultima oară am fost în Moldova prin anul 2005.
De atunci a trecut ceva timp iar în Moldova s-au schimbat multe. În bine şi în rău! Joi, când am fost la Chişinău, după ce s-a consumat evenimentul cultural în Sala de lectură a Bibliotecii Municipale „B.P. Haşdeu”, am fost invitaţi să fim „omeniţi”. Cât noi am participat la eveniment, în sala care adăpostea fondul de carte în limba engleză, o firmă de catering a adus mese, iar pe mese bunătăţi din bucătăria moldovenească despre care pe la noi doar bunicile îşi mai aduc aminte.
Produsele din carne erau toate fără E-uri şi extrem de gustoase. Tobă, muşchiuleţ afumat, condimentat, cârnăciori de casă, salată de cartofi cu peşte, prăjituri fel de fel şi alte preparate necunoscute nouă dat extrem de gustoase.
Printre platourile cu gustări se aflau carafe cu coniac, vin alb sau roşu şi fiecare îşi turna în pahar ceea ce credea că i se potriveşte. S-a început cu coniacul şi s-a sfârşit cu vinul roşu. Moldovenii s-au simţit în largul lor, noi mai puţin. Eram obosiţi de pe drum şi ar fi mers o sorghitură. Am gustat din ce era pe platouri cu gândul că la întoarcere vom opri pe la vreo pensiune.
N-a fost rea socoteala noastră. Cam la vreo 30 km de Chişinău, aproape de neobservat, se află Pensiunea „Stejăriş”. Spun aproape de neobservat pentru că la moldoveni pensiunile nu au reclamă stradală şi nici nu sunt la vedere. Sunt ascunse în adâncul codrilor şi dacă nu eşti cunoscător al locului habar nu ai de existenţa lor. „Ştejărişul” este o pensiune ascunsă în Codrii Lăpuşnei, codri masivi şi care se întind pe sute de km pătraţi, sau poate mii. În jurul clădirii principale, cu spaţii de cazare, sunt pitite printre arbori foişoare din lemn de stejar cu mese care au locuri pentru patru sau mai multe persoane. Ospătarii, îmbrăcaţi în costum popular, te descoperă printre copaci, vin la masă să-ţi ia comanda.
Dacă noi ne-am răzgândit de sorghitură şi voiam un grătar, Pitorac a cerut o zamă. I s-a adus o zeamă cu stârlici de un galben plăcut deasupra şi cu tocmagi de casă. Apoi Pitorac şi Willy au preferat ceafă la grătar cu cartofi gratinaţi şi salată de varză. Eu am cerut costiţă la grătar. Mircea, ştiind că dacă merge pe mâna mea nu are a pierde, a cerut la fel.
Când bucatele ne-au fost aduse la masă, fiecare am început să ne lăudam ce aveam în farfurie. Costiţa era de fapt o felie groasă de cotlet cu os, marinată în prealabil, făcută pe grătarul cu cărbune. Era foarte suculentă şi bine pătrunsă chiar dacă avea grosimea de vreo trei cm.
Lângă costiţă trona o mămăliguţă galbenă iar alături de ea smântână şi brânză telemea rasă. Mirosea frumos şi era extrem de gustos. Willy n-a rezistat tentaţiei şi a gustat din costiţa lui Mircea iar Mircea din ceafa lui Willy. Concluzia a fost că tot costiţa noastră era mai bună deşi nici ceafa nu era de lepădat.
De la ospătar am aflat că la ei carnea este de la porcii, oile şi viţeii cumpăraţi de la oamenii din satele învecinate, sate şi ele ascunse prin Codii Lăpuşnei. Nu numai carnea a fost gustoasă dar şi mămăliga făcută din făină de porumb moldovenesc, soi păstrat la ei şi dispărut de mulţi ani de zile de pe la noi.
Cu o votcă rusească înainte, apă plată şi mâncărurile comandate, în lei româneşti ne-a costat cam 75 de căciulă, ceea ce nouă ni s-a părut a fi mai scump decât pe la noi dar cu certitudine mult mai gustos ce ţi se pune în farfurie. Apoi, porţiile au fost mult mai generoase decât pe la restaurantele noastre.
Ar fi mers şi un pahar cu vin dar nu mai aveam lei moldoveneşti, aşa că am băut apa plată şi ne-am îndreptat spre punctul vamal Leuşeni pentru a intra în România. Dacă o fi să mai mergem spre Chişinău, acum că ştim rostul lucrurilor, o să ştim să ne „omenim” în stil moldovenesc.

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


lumea lu' Rotundu: Boicot pentru Cornișa
Botoşănean omagiat la Chişinău de mediul academic
Ioan Rotundu
Bancul zilei: Fotbalistică
Horoscopul zilei de 8.05.2017
Mersul pe jos versus alergat. Care este cea mai buna varianta pentru exercitiile cardio?
Cum sunt nuntile in Arabia Saudita si cum este sa fi fotograf in tara celebra
pentru faptul ca femeile au enorm de multe restrictii
Petiție în sprijinul științelor umaniste din România
Guvernul ia in calcul plafonarea indemnizatiei pentru cresterea copilului si prelungirea de la 2 la 4 ani
Legea gratierii merge in plenul Senatului –
1032 de persoane ar beneficia de gratiere si reducerea pedepsei/ Faptele de coruptie nu se gratiaza
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog