Lucrările au fost prezidate de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Au participat: IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, şi PS Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
Sinaxa a avut drept temă un principiu de moralitate creştin-ortodoxă „Mărturisitorii din închisorile comuniste – modele de mărturie creştină pentru monahii de astăzi”
Printre cei prezenţi au fu fost şi stareţii botoşăneni, printre care de la Schitul Zosin, părintele Teodosie şi de la Mănăstirea Popăuţi, arhimandritul Ioan Harpa. Pe surse am aflat că stareţii nu pot participa şi sluji la sinaxe decât numai dacă îi iartă pe toţi cei care au păcătuit faţă de regulile bisericeşti, faţă de slujitorii acesteia şi de care ei au ştiinţă.
Iar stareţii Teodosie şi Harpa au considerat că eu am păcătuit faţă de ei. Teodosie, când am scris şi filmat despre afacerile sale zootehnice de la schit, despre cum a luat cu japca imaşul crescătorilor de animale din satul Băluşeni. Harpa, când am scris şi filmat despre lăcomia şi modul satanic prin care a pus stăpânire pe vila familiei Văculişteanu, aruncând în stradă pe fiica acestora, mamă a doi copii.
Aşa că, înainte de a sluji în cadrul sinaxei, cei doi m-au iertat de păcatele de jurnalist – publicist, de cele omeneşti şi mai ales de cele de creştin ortodox care nu are duhovnic şi, deci, nu are dreptul de a intra în schitul de la Zosin, chiar dacă lăcaşul de credinţă este unul public şi nu privat al celor oploşiţi în interior şi care duc o viaţă bine garnisită cu mâncăruri şi băuturi alcoolice.
Ca bun creştin-ortodox ce mă consider a fi, ca bun şi loial credincios al Lui Dumnezeu, nu şi al impostorilor în haine bisericeşti, ar trebui să le mulţumesc celor doi stareţi şi să le sărut cu multă cucernicie mâna pentru că au manifestat grijă faţă de sufletul meu păcătos şi mi l-au salvat de la chinurile Iadului. Rămân creştin-ortodox, credincios lui Dumnezeu dar nu am a mulţumi celor doi. Dimpotrivă, am a le aduce o serie de reproşuri faţă de ipocrizia şi fariseismul manifestate.
Am constatat că există format în sânul Bisericii Ortodoxe Române un curent format din valori morale şi etice carte nici diavolilor nu le-ar fi trecut prin minte. De exemplu, păcatul „să nu furi” a fost transformat de către arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, în hoţie curată la adresa fondurilor europene. Acum, acest păcat a fost transformat în virtute morală. „Să nu sodomizezi”, păcatul homosexualităţii, a fost şi el ridicat la rang de virtute de episcopul Huşilor Corneliu Bârlădeanu, urmat cu sfinţenie de preotul Pomohaci şi stareţul Mănăstirii Prislop, părintele Celestin. Mai sunt şi alţii, că-s pline mănăstirile de pricepuţi în „sodomie”.
Probabil că stareţii Teodosie şi Harpa ma-u încadrat în acest curent de răsturnare a valorilor sociale după cum este interesul slujitorilor Bisericii, de unde munca mea de slujitor cu pana în numele adevărului a fost considerată păcat şi lipsă de respect faţă de feţele bisericeşti care au ales ca în viaţă să-l slujească pe Dumnezeu, trudind la greu în faţa mesei cu bunătăţi gastronomice demne de feţe regale şi băuturi dintre cele mai plăcute trupului, cum ar fi vinul liturgic şi rachiul călugăresc cu schinduc.
Iată cum este descris vinul liturgic, chiar de către o faţă bisericească: „La mesele rituale se folosea un vin special, obţinut prin stoarcerea uşoară (fără a zdrobi sâmburii) a strugurilor potrivit principiului „cu cât sunt strugurii storşi mai puţin, cu atât vinul este mai bun”. Cel mai apreciat vin era obţinut din mustul scurs prin greutatea proprie a strugurilor zdrobiţi. Vinul ritual era aşadar un vin curat, neamestecat cu nimic altceva.”
Schinducul este o plată adusă de la Muntele Atos şi care creşte în Masivul Ceahlău. Călugării pun planta în rachiul de prune pentru că energizează puternic trupul celui care bea rachiul. La ce le-o fi trebuind călugărilor licoarea energizantă ar trebui să întrebăm de fostul episcop al Huşilor, pe răspopitul Pomohaci sau şi fostul stareţ Celestin.
Cu ipocrizie şi fariseism popeşti, Teodosie şi Harpa, susţin că m-au iertat de păcate, devenind astfel binefăcătorii mei. Cred că le lipseşte, nu numai doagele dar şi fundul, de vreme ce păcatele erau la ei, păcate grele, Ei au răsturnat cu susul în jos valorile morale şi etice ale poporului creştin. La slujbe vorbesc despre valorile morale fondate de Hristos. Apărându-le, Hristos a preferat să fie crucificat decât să se dezică de ele. Cu ipocrizie şi fariseism la slujba din biserică şi cu manifestări diavoleşti în lumea mireană, cei doi stareţi nu m-au iertat pe mine, şi-au adăugat lor noi păcate.
Grele păcate şi-au atras toţi participanţii la sinaxă. Cu un Pimen dovedit turnător la Securitate nu ai dreptul moral să vorbeşti despre mărturisitorii din închisori şi să susţii că ei sunt modele morale pentru monahii de astăzi. Monahii de astăzi şi-au dat pe bani puţinele precepte morale avute în conduita lor de slujitori ai Domnului.