- Excelenţa Voastră, înainte de a pleca, aş avea o rugăminte!
- Te ascult, spuse Papa
- Ştiţi, avem aici în Israel pe unul Iţic, de 30 de ani vă scrie în fiecare zi o scrisoare, vă roagă să-l primiţi în audienţă şi de fiecare dată l-aţi refuzat. În spiritul creştinătăţii, n-aţi vrea, dacă tot sunteţi aici, să-l primiţi, să vedeţi ce vrea, e păcat, de 30 de ani vrea să vă vorbească. Vă rog eu frumos, doar 5 minute!
- Bine, bine, zice Papa, să vină la mine!
Vine Iţic, sărută mâna Papei şi-i zice:
- Ştiţi, eu de 30 de ani vreau să vă întâlnesc, am o problemă şi aş vrea să mă ajutaţi.
- Spune Iţic!
- Ştiţi, eu am un restaurant. Mare, frumos, mâncare bună, băutură bună, ieftin, toată lumea vine să mănânce la mine.
- Bravo Iţic, eşti un spirit întreprinzător!
- Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu.
- Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o...
- Da, dar tatăl meu îl avea de la tatăl lui.
- Bine Iţic, înţeleg, a fost o afacere în familie, aţi muncit din greu...
- Da, dar tatăl tatălui meu îl avea de la tatăl lui
- Iţic, am înţeles, comerţul este o trăsătură a familiei, foarte frumos!
- Da, dar şi tatăl tatălui tatălui meu îl avea de la tatăl lui...
- Iţic, mă exasperezi, nu înţeleg, unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?
- Exact, vedeţi, aţi înţeles, e vorba despre Cina Cea de Taina... a rămas neplătită...
(Petrea Prostul)