Dar să încercăm să rezumăm de ce ar vrea BOR legiferarea existenţi lui Dumnezeu, învăţarea obligatorie a religiei în şcoli şi recunoaşterea Bisericii Române Ortodoxe ca biserică de stat. În primul rând existenţa lui Dumnezeu este o problemă de conştiinţă a fiecăruia dintre noi iar a legifera prin Constituţie recunoaşterea existenţei acestuia mi se pare din partea Bisericii o cerinţă care încalcă sacralitatea existenţială a lui Dumnezeu. Această cerinţă este complementară cu recunoaşterea BOR ca instituţie a statului, ceea ce deja ne sugerează pragmatismul necesităţii legiferării acestor cerinţe.
Odată existenţa lui Dumnezeu legiferată prin Constituţie nu mai suntem un stat laic şi nu ne mai supunem puterii legii ca normă juridică de reglementare ci va trebui să ne supunem cerinţelor biblice şi reglementărilor bisericeşti, aplicarea legilor omeneşti trecând în planul doi ca importanţă juridică.
Apoi, odată BOR declarată instituţie a statului, ea va uza de separaţia puterilor în stat şi nu va mai accepta ca statul să se implice în activitatea ei. Ca instituţie a statului BOR a se va bucura de aceeaşi autonomie de decizie precum Preşedinţia, Guvernul, Curtea Constituţională, Consiliul Superior al Magistraturii etc.
Cu o avere uriaşă, ţinută secretă, BOR vrea putere deplină asupra conştiinţei umane şi dreptul de a ne reglementa comportamentul. Ca putere a statului va putea impune impozite şi taxe, va stabili tarife pentru serviciile religioase, ne va putea obliga să respectăm regulele bisericeşti de înmormântare, botez, cununie.
Ca putere în stat, BOR va avea un ascendent asupra celorlalte forme de credinţe şi religie şi le va putea impune restricţii de manifestare.
Prin obligativitatea învăţării religiei în şcoli, din nou se va impune credinţa ortodoxă în dauna celorlalte credinţe şi religii. Devenind un stat ortodox, România nu va mai fi considerată un stat democratic bazat pe fundamentele statului de drept.
Vor dispărea libertatea de expresie, dreptul la opinie, la protestele publice şi vom ajunge să umblăm cu crucea atârnată de gât precum în Veacul Întunecat al Europei când Inchiziţia a trimis la moarte câteva sute de mii de oameni numai pentru că i se părea ei că n-ar fi suficient de credincioşi.
Salvarea noastră este că românii nu mai sunt atât de credincioşi încât să-şi piardă uzul raţiunii şi să susţină aceste demersuri nelegitime şi extrem de periculoase ale BOR. Existenţa lui Dumnezeu, credinţa de orice fel, sunt probleme ale conştiinţei fiecăruia dintre noi. Le putem accepta sau respinge, după cum ne este gradul de cultură şi înţelegere a fenomenului religios. Şcoala trebuie separată de Biserică. La şcoală învăţăm călăuziţi de raţiunea umană, caracteristică dominantă a omului care-l deosebeşte de animal, la biserică ne ducem să ne satisfacem o trăire spirituală liber acceptată.
Dorinţa de putere a Bisericii trebuie stopată. Deja Biserica s-a implicat prea mult în viaţa noastră şi într-un mod extrem de costisitor. Ar fi extrem de periculos să-i acordăm noi puteri. Este adevărat că BOR a jucat un rol important în educaţia noastră de-a lungul secolelor dar să nu uităm şi ce preţ au plătit înaintaşii noştri pentru a beneficia de această educaţie. Biserica ne pune în faţă numai rolul pozitiv jucat dar abuzurile sale, unele extrem de sângeroase, consemnate de istorie trebuie să i le amintim noi, pentru că nu mai suntem acele fiinţe inferioare de acum câteva secole pe care le luminau preoţii cât credeau ei că le este util.
În societatea de astăzi, când libertăţile democratice sunt tot mai larg promovate în întreaga lume, indiferent de religia dominată în stat, Biserica trebui să rămână o componentă spirituală în care omul de rând să se poată refugia atunci când are probleme de viaţă, o frământare de conştiinţă.
România trebuie să rămână un stat laic iar Biserica separată de stat şi supusă regulilor statului de drept care orice altă formă de organizare a societăţii civile.
18.03.2013
