În această perioadă, benefică pentru dezvoltarea ţării, a prins contur şi a crescut, precum voinicul din poveste, una dintre ramurile de pionierat ale comunicării şi artei, radiofonia, invenţia fizicianului italian Guglielmo Marconi, cea care, înlocuind telegraful tradiţional, a dus beneficii imense omenirii. Numeroase personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti, înzestrate cu viziunea avantajelor folosirii radioului cu unde electromagnetice ca mijloc de comunicare în masă, au fost preocupate, încă din zorii secolului XX, de implementarea radiofoniei pe meleagurile mioritice.
Ani de zile, aceste persoane au promovat, în diverse publicaţii şi conferinţe, necesitatea introducerii locale a radiofoniei, explicând ascultătorilor că în multe ţări europene şi în Statele Unite existau emisiuni radio permanente încă din anii 1919-1920. Eforturile acestor entuziaşti nu au rămas fără ecou, finalizându-se prin înfiinţarea, în anul 1925, a Asociaţiei Prietenii Radiofoniei, condusă de profesorul Dragomir Hurmuzescu.
După o serie de emisiuni experimentale, realizate sub conducerea aceluiaşi neobosit cadru didactic, la 27 decembrie 1927 a fost înfiinţată Societatea Română de Radiodifuziune, a cărei primă emisiune a fost transmisă în eter la 1 noiembrie 1928. Începând din acest moment, lucrurile au evoluat rapid, numeroşi cărturari ai ţării fiind invitaţi în faţa microfonului în cadrul ciclului de conferinţe „Universitatea Radio", introduse în grila radioului în 1930, la iniţiativa sociologului Dimitrie Gusti.
Printre personalităţile care de la începutul radiofoniei române au fost prezente în faţa microfonului s-a aflat şi scriitorul, ziaristul şi omul politic Dimitrie Iov, originar din Flămânzi, care, încă din 1930 – deci la doi ani de la prima transmisie radiofonică din România – şi-a făcut auzit glasul pe undele hertziene. La ora actuală, în Arhiva Radio Bucureşti, se păstrează numeroase articole care, în perioada interbelică, au stat la baza unor interesante emisiuni radiofonice transmise în cadrul ciclului „Universitatea radio”.
Conform documentelor menţionate în volumele „Bibliografie Radiofonică Românească” vol. I (1928-1935) şi „Bibliografie Radiofonică Românească” vol. II (1936-1940), realizate în anul 2000 de Editura „Casa Radio”, sub semnătura lui Dimitrie Iov au fost realizate, pentru Radio Adevărul, următoarele emisiuni: „Basarabia pitorească” (12 octombrie 1930, ora 19:45), „Poezia populară basarabeană” (25 noiembrie 1930, ora 19:20), „Obiceiuri basarabene de Crăciun” (26 decembrie 1930, ora 19:00), „Obiceiuri Basarabene” (2 martie 1932, ora 20:20), „Un oraş de graniţă” (2 aprilie 1932, ora 20:10), „Bugeacul Basarabiei” (10 septembrie 1932, ora 20:00), „Oraşul Bălţi” (15 iunie 1933, ora 20:40), „Mănăstiri basarabene” (10 aprilie 1934, ora 20:45), „Pictorul Nicolae Grigorescu – intim” (3 iulie 1934, ora 21:00), „Vraja Nistrului” (26 ianuarie 1935, ora 20:45), „Primăveri basarabene” (13 aprilie 1935, ora 20:45), „Belşug de livadar basarabean” (23 octombrie 1935, ora 20:45), „Muzeul de la Chişinău” (22 februarie 1936, ora 19:00), „Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Chişinău” (1 august 1936, ora 19:30), „Crăciunul în Basarabia” (22 decembrie 1936, ora 21:05), „Obiceiuri de Paşti în Basarabia” (26 aprilie 1937, ora 20:55), „Lipnicul şi alte localităţi istorice din nordul Basarabiei” (21 iulie 1937, ora 20:25) şi „Trei martiri ai Basarabiei” (22 noiembrie 1937, ora 20:01). (BPF - VA URMA)