Naturaliştii clasează animalele nu după modul cum gândesc, ci după ceea ce mănâncă: ierbivore, carnivore etc.
Oamenii care citesc în timpul mesei nu digeră ceea ce citesc şi nu pricep ceea de mănâncă.
Plăcerile toamnei sunt: mustul, mititeii şi mititelele.
Pruna un pas spre ţuică.
Nebunia o stare a spiritului în care omul nu ştie ce mănâncă.
Timpul e bani (şi banii şpriţuri).
Înainte de a primi să vie la o întâlnire (stricto senso) o femeie acceptă totdeauna un souper (lato senso).
Poeţii cu stomacuri debile sunt totdeauna elegiaci. O elegie proastă provine dintr-un stomac bun. Dacă medicii şi directorii de reviste ar ţine seama de acest adevăr, s-ar evita multe erori.
Sinuciderea renunţarea la alimente.
Un nou născut o tacâm în plus.
Împărtăşania originea aperitivului.
Vinul e un capriciu, apa o eroare, laptele o necuviinţă.
În privinţa virtuţilor, vinul e ca femeile: cu cât e mai bătrân, cu atât are mai multe.
Tot mai ieftin e birtul decât farmacia.
La o masă de proşti, cel mai prost din toţi e omul spiritual.
Dacă tai pârjoala şi peştele cu cuţitul, de ce nu mănânci supa cu furculiţa?
Vinul bun a doua zi dimineaţă se cunoaşte.
Este o datorie elementară să plăteşti tot ce ai băut, dar nu eşti obligat să bei tot ce ai plătit.
(Lucullus)