În toată această tevatură a alegerilor locale din primul tur s-a consumat nebăgat în seamă şi un eveniment ce merită a fi consemnat, urmând a servi celor care se vor ocupa, peste mulţi ani, de studiul politicii de tranziţie la botoşăneni. Mă refer la candidatura controversatului om politic Corneliu Popescu pentru preşedinţia consiliului judeţean.
De loc din Suliţa, Popescu a intrat în PNL înainte de alegerile din 1996, când românii au votat pentru schimbare, înlocuind PDSR-ul lui Iliescu cu CDR-ul lui Emil Constantinescu. Pentru cei avizaţi, este cunoscut faptul că PNL Botoşani a fost dominat, în majoritatea timpului, de gruparea Suliţa. Reamintesc numele lui Gheorghe Ciubotaru, acum subsecretar de stat, Florin Ţurcanu – secretar, Radu Ţurcanu – director general la Finanţe şi autodeclarat neutru din punct de vedere politic şi alţii mai mărunţi.
Părându-i-se a fi un politician de rang înalt, ani la rând Corneliu Popescu a căutat cheia succesului care să-l propulseze în consiliul judeţean şi parlament. În urma alegerilor locale din 2000 a negociat, cu încă prefectul Alexandru Simionovici, intrarea PNL Botoşani în conducerea CJ şi funcţia de vicepreşedinte pentru el. În timp ce Simionovici îl ţinea în şah, chefuind la Hotel „Maria”, la sediul PSD s-a hotărât configuraţia politică a conducerii CJ pentru următorii patru ani. Popescu a rămas cu buzele umflate şi de râsul curcilor.
În toamna anului 2000, la alegerile parlamentare, bazându-se pe sprijinul politic promis de Raluca Tatarcan şi Teodor Stolojan, înţelegere perfectată într-o întâlnire de taină la Hotel „Maria”, Popescu a candidat la Senat. N-a fost votat. În schimb a reuşit să-şi falimenteze afacerea. Un abator şi laborator de preparate din carne la Suliţa, cunoscute sub numele de societatea „Traianus”. Nici acum nu s-a recuperat de către stat o datorie fiscală de peste 30 miliarde lei vechi.
Nu s-a descurajat, iar cu sprijinul suliţenilor aflaţi în funcţii cheie prin instituţiile botoşănene, a pus bazele unei noi societăţi, „Euroas”, având acelaşi obiect de activitate de prelucrare a cărnii. Totodată şi-a ridicat privirea spre scaunul de preşedinte al Organizaţiei PNL Botoşani. Nu i-a reuşit strategia, iar alegerile locale din 2004 nu i-a adus nici un post de conducere în structura CJ. Nici în urma alegerilor parlamentare din toamna anului 2004 n-a ajuns deputat. N-avea cum. Era plin de datorii prin judeţ, pentru că preluase animale de la cetăţeni fără a plăti. Apoi, falimentase şi ce-a de-a doua societate: „Euroas” Suliţa.
Totuşi, intrarea PNL-ului la guvernare prin Alianţa DA i-a adus o rază de lumină. A fost numit preşedintele Companiei Naţionale de Piscicultură. Se pare că i-a fost dată o căciulă prea mare, pentru că în această funcţie a avut multe probleme. În special un control venit din partea ministrului Agriculturii, Gheorghe Flutur, dăduse la iveală multe ilegalităţi comise de Popescu, fapte prezentate de Jurnalul la vremea respectivă. Demiterea lui Flutur din funcţia de ministru l-a salvat pe Popescu de consecinţe şi a rămas în funcţie. Între timp Compania şi-a pierdut statutul de persoană juridică şi a devenit un compartiment de specialitate în structura ministerului Agriculturii, iar Corneliu Popescu un funcţionăraş ministerial mai de soi, dar nu de prim rang.
Conştient că zilele îi sunt numărate la minister, Popescu, care s-a supraapreciat de fiecare dată şi s-a considerat a fi politician înnăscut, a revenit în plan botoşănean. Dar pentru că prin PNL nu mai avea credibilitate, a candidat independent la preşedinţia CJ şi funcţia de consilier judeţean. N-a prins nimic. Popescu şi-a depus această candidatură ca o încălzire pentru alegerile parlamentare uninominale de la toamnă. Rezultatele înregistrate, mai mult decât ruşinoase, i-au pus capăt carierei politice. Corneliu Popescu este un cadavru politic descompus la nivel de apă şi pământ, fără putinţa de a reînvia. Pentru el pasărea Phoenix nu mai există. Părerea mea!