Parafrazând subiectul acestui roman cu recenta poveste a medicului Liliana Teodoriu, pusă în libertate de către judecători, lucrurile stau cam aşa:
Liliana este Catherinne, care şi-a făcut o pasiune din a cere şi primi şpagă. Rolul locotenentului dezertor Henry l-au jucat judecătorii, şi ei adulatori ai şpăgii.
Rolul justiţiei militare americane a revenit procurorilor noştri. Şi acum epilogul. Judecătorii, impresionaţi şi extaziaţi în acelaşi timp de modul în care Liliana Teodoriu îşi concepuse mecanismul de luare al şpăgii, se îndrăgostesc de aceasta şi o pun în libertate. Iar procurorii n-au decât să rostească în disperare: !Adio, arme!
Şi cum să nu fie aşa de vreme ce aflată în libertate, medicul Teodoriu redevine spaima celor care i-au dat şpagă, iar de frică, aceştia îşi vor retrage declaraţiile susţinând că le-au dat sub presiunea procurorilor.
Iar procurorii, care n-au reuşit să-i audieze pe toţi cei care i-au dat şpagă Lilianei, nu mai au nici o armă la dispoziţie cu care să poată lupta împotriva presiunilor pe care le va face Liliana asupra reclamanţilor săi.
Să mai adaug faputul că nici celor de la Casa de Pensii nu le pică bine punerea în libertate a Lilianei, ei fiind puşi într-o situaţie total penibilă. Liberă fiind, Liliana se poate prezenta la locul de muncă şi continua să facă ceea ce ştie ea mai bine: obţinerea de şpagă de la cei care au nevoie de serviciile sale.
Sincer să fiu, nu ştiu ce să cred. Au fost procurorii atât de pripiţi încât n-au adunat suficiente probe ca să-i convingă pe judecători s-o aresteze? Au fost avocaţii Lilianei mai buni profesionişti ca procurorii şi au demonstrat judecătorilor că Liliana este cinstea întruchipată şi că trebuie pusă imediat în libertate? Sau avem încă un caz de corupţie în rândul judecătorilor?
Dacă aş fi în situaţia să aleg din aceste trei variante, aş alege-o pe ultima. Vă mai aduceţi aminte de arestarea clanului Amişculesei, tată şi feciori? Tot judecătorii i-au pus în libertate iar procurorii au rămas tot fără armele specifice anchetei judiciare. Amişculesei îşi vede de treburile sale iar procurorii o fac pe struţii.
Revenind la medicul Liliana teodoriu, nu m-aş mira ca şi preşedintele Colegiului Medicilor, moldoveanul nostru Vasile Astărăstoaie, să-i sară în apărare. Nu cunosc vreun medic condamnat de Colegiul Medicilor pentru greşelile grave comise în activitate, adică pentru malpraxis. Nici măcar celebrul Ciomu n-a fostcondamnat profesional de către acest Colegiu, devenit cel mai bun avocat al medicilor.
Am fost atenţionat că Liliana teodoriu este o fire extrem de răzbunătoare. Eu n-am a mă teme, dar cei care au reclamat-o da. Şi procurorii au a se teme, lăsaţi fără armele de luptă împotriva corupţiei, şi cei de la Casa de Pensii Botoşani. Numai judecătorii nu!
1.07.2011