Apoi, va fi judecat pentru întreaga sa activitate profesională de până atunci, fiindu-i evidenţiate în special eşecurile. Aşa cum am scris în comentariul de pe blog, ieri am avut o dispută aprigă cu prefectul Cristian Roman. Pr5efectul s-a arătat supărat că tot mă scarpin de el şi activitatea sa, ameninţându-mă că mă va pune la punct..
Este adevărat că prefectul are în activitatea sa şi realizări pozitive, ce contribuie la buna activitate din administraţia publică a judeţului şi chiar la prosperitatea mediului economic. Dar nu este rolul presei să scrie despre faptele bune ale unei persoane publice. Rostul nostru este de a sancţiona public greşelile involuntare sau voluntare şi de a lua atitudine civică atunci când anumite drepturi ale noastre sunt încălcate.
Psihologii ştiu foarte bine că memoria colectivă reţine faptele rele şi foarte rar pe cele bune. Dacă eu am scris şi voi continua să scriu despre unele greşeli din activitatea prefectului, nu o fac pentru a-l stigmatiza public ci pentru a-l ajuta să revină pe calea cea dreaptă. Iar dacă prefectului Roman critica nu-i prieşte, nimeni nu-l ţine cu de-a sila în această funcţie. Se poate retrage din activităţile publice şi deveni persoană onorabilă care se ocupă de propriile afaceri, dacă acestea sunt cinstite.
O altă persoană extrem de supărată pe noi,. cei de la jurnalul, este Miluţă Jijie, managerul Memorialului Ipoteşti. Pus înb fruntea celei mai prestigioase instituţii menită să promoveze opera şi memoria poetului Eminescu, Jijie n-a demonstrat prin nimic că merită acest post. Doar a demonstrat că este un neisprăvit cultural, care a întinat şi umilit memoria celui mai mare poet al României şi a destrămat unitatea culturală de lucru a colectivului din această instituţie.
Jijie ne-a ameninţat că nu ştiu ce proces. După ce a trimis în judecată o droaie de angajaţi ai Memorialului, pe motive numai de el ştiute, vrea acum să se judece şi cu noi. Adu-l, Doamne, la un astfel de proces! Numai aşa vom putea demonstzra că el este o greşeală genetică a culturii botoşănene, un atavism cultural.
Şi şi-a mai făcut Jijie un obicei de a organiza dimineaţa şedinţe operative de lucru, aşa cum a învăţat el în mediul muncitoresc de la Mecanex şi cum l-au învăţat activiştii PCR. Ori, se ştie, în activităţile de natură culturală, dacă n-ai confortul psihic necesar nu poţi desfăşura nici un fel de activitate. Munca creativă din cultură nu este similară celei confecţionării unui şurub cu cap pătrat.
Cap pătrat este Jijie, care nu pricepe că nu poţi suprapune atmosfera de lucru muncitorească şi revoluţionară atmosferei de creativitate din domeniul cultural. Nu pe Jijie îl găsesc eu vinovat, ci pe cel care l-a ajutat să acceadă în funcţie şi-l numesc aici pe preşedintele Consiliului JudeţeanBbotoşani Mihai Ţâbuleac.
Dacă Miluţă Jijie nu vrea să i se mai reproşeze nimic, să se retragă din funcţia publică ocupată. În opinia mea, ar face cel mai nobil gest din carierea sa profesională iar eu mă angajez să i-l imortalizez pentru generaţiile viitoare.
Concluzia la aceste două cazuri de persoane publice prezentate este aceeaşi: nu vor să fie criticate, nu vor să primească reproşuri pentru munca lor, vor să aibă linişte sufletească şi în familie, să renunţe la calitatea de persoane publice. Părerea mea!