Transmis integral pe postul TVR Internaţional, discursul, în conţinutul său, mi s-a părut excepţional de realist. Absolut toate criticile pe care preşedintele Băsescu le-a adus guvernării Tăriceanu sunt justificate. Numai că aspectele negative criticate n-au fost şi nu sunt pentru români noutăţi în materie de guvernare.
De ani de zile românii se zbat în mizerie, incertitudini sociale şi dezamăgiri cumplite în ce le priveşte viitorul, lor şi al copiilor lor. Preşedintele Băsescu a prezentat fapte ştiute, numai că le-a dat un accent dramatic ca şi cum ar fi apărut din vina exclusivă a premierului Tăriceanu. S-a folosit, mistificator şi extrem de crud şi violent, de trăirile neîmplinite ale românilor pentru a-şi rezolva dezideratele personale şi pline de orgolii politice.
Demagogic, preşedintele a prezentat naţiunii române starea materială precară veche, trăită de către fiecare dintre noi, vopsită în aceleaşi culori terne dar proaspete. Altfel spus, preşedintele Băsescu, prin discursul său, a pregătit psihologic naţiunea română pentru materializarea viitoarelor sale intenţii. Şi care ar fi acestea?
În primul şi în primul rând îndepărtarea din funcţie a premierului Tăriceanu şi înlocuirea acestuia cu un om al său, de încredere, posibil Stolojan. Pentru a-şi atinge acest scop, preşedintele Băsescu nu s-ar da înlături de la a provoca alegeri anticipate, deşi nu-i momentul propice. Odată îndepărtat Tăriceanu din funcţia de premier, Băsescu ar putea face pasul următor: marginalizarea politică a PNL-ului, eventual responsabilizarea acestuia pentru eşecurile înregistrate în plan social şi economic, şi realizarea unei noi coaliţii de guvernare cu Partidul Democrat în punctul cheie.
Visul preşedintelui Băsescu este să realizeze un partid care să intre în graţiile electoratului român şi să poată guverna de unul singur. Un partid pe care el să-l poată conduce după cum îi vor fi vrerile, nevoile şi interesele. Rămânând în sfera realismului politic, trebuie să recunoaştem că preşedintele Băsescu are resursa şi voinţa necesare împlinirii acestei dorinţe.
Credibilitatea sa publică este în creştere. Iar preşedintele conştientizează perfect acest lucru, pe care-l fructifică la maxim. Stă în firea noastră să devenim dependenţi afectiv de conducătorul ţării. Câtă vreme Iliescu ne-a fost tătuc la bune şi la rele, el a fost preferatul majorităţii. Băsescu I-a luat locul în sufletul nostru pentru că este din aceeaşi plămădeală socială cu Iliescu.
Preşedintele Constantinescu n-a reuşit să găsească calea spre sufletul românilor, motiv pentru care a ieşit şifonat rău de pe prima scenă politică a ţării. În contrast cu fostul preşedinte Constantinescu, actualul Băsescu are aproape toate însuşirile dragi românilor să le găsească la conducătorul lor. Inclusiv apucăturile dictatoriale.
Ori, în momentul de faţă, deruta şi degringolada în care trăiesc românii pot fi înlocuite cu modalităţi de muncă şi trai de nivel european prin impunerea unor măsuri coercitive ce se aseamănă al dracului de mult cu conducerea dictatorială şi se potrivesc ca o mănuşă dorinţelor politice ale preşedintelui Băsescu. Folosind abil mijloacele demagogiei, preşedintele Băsescu a intrat din nou în sufletul românilor pe uşa din faţă.
În acelaşi timp, premierul Tăriceanu, fricos şi laş, n-a avut curajul de-a fi prezent în sala Parlamentului şi-a ţine piept ploii de acuzaţii prezidenţiale. Cu aşa un premier, să fiu scuzat, parcă începe să-mi fie drag de apucăturile dictatoriale ale preşedintelui Băsescu.
JDB 23.06.2006 - numai în format electronic