Prin emiterea unei alte Ordonanţe de urgenţă, prin care a abrogat-o pe cea prin care a anulat majorarea salariilor cu 50% începând cu 1 octombrie a.c. a lăsat Curtea Constituţională fără obiect în dosarul introdus de către Avocatul Poporului, prin care se cerea constatarea neconstitualităţii acestei reglementări guvernamentale. Ori, liderii de sindicat din învăţământ îşi puseseră mari speranţe că ordonanţa guvernamentală va fi declarată neconstituţională, Guvernul Tăriceanu fiind pus în situaţia de a aplica legea votată de parlament. Ieri, speranţele lor s-au spulberat, iar cerbicia liderilor din învăţământ de a nu renunţa la majorarea aberantă de salariu i-a adus într-o stare de haos, între ei făcându-şi loc starea de surescitare, unitatea fiind deja dezbinată.
Avem în faţă dovada care certifică încă odată că o luptă sindicală pornită din motive politice partinice, din interesele personale sau de grup ale liderilor de sindicat nu duce la obţinerea de revendicări, ci la eşuări lamentabile şi chiar ruşinoase pentru iniţiatorii luptei.
Prin ordonanţa de ieri, guvernul a lăsat fără obiect şi moţiunea de cenzură introdusă de PDL şi PNL în Parlament, ea aflându-se în dezbatere la Camera Deputaţilor. Tot ieri, liderii PDL căutau argumente juridice cum că moţiunea lor trebuie dezbătură, că nu şi-a pierdut sensul juridic. Jenant, mai ales că cei care căutau astfel de argumente au pretenţia că sunt jurişti de marcă. Dacă cei din PDL îşi doresc aşa demult ca moţiunea lor să aibă succes, de ce ieri nici unul dintre membrii lor în Biroul Camerei Deputaţilor nu s-a prezentat la şedinţă? Doar preşedintele Bogdan Olteanu şi vicepreşedintele peremist Blocaş s-au prezentat. Şi iată dovada făţărniciei politice promovată de către cei din PDL.
Interesant a fost ieri faptul că cei din PSD n-au rostit vorbe mari pentru ţară legate de procedeul Guvernului Tăriceanu, care a blocat toate iniţiativele pornite împotriva lui. Semn că Tăriceanu a avut consultări cu Geoană şi ai lui. Iar PSD-ul a acceptat soluţia pentru că-i este una convenabilă. Guvernul nu cade, alegerile se vor ţine la termen, iar ei pot continua cu atacuri asupra lui Tăriceanu şi a liberalilor, acumulând capital politic. Găselniţa lui Tăriceanu cu ordonanţa nu salvează PNL-ul de la atacurile politice. PSD-ul va continua să-l împroaşte, iar liberalii vor suporta totul cu stoicism, ca preţ pentru sprijinul ascuns cu emiterea ordonanţei. Atacurile PDL-ului contează mai puţin, pentru că ele sunt tot mai puţin credibile.
Tot ieri, Tăriceanu a organizat întâlnirea cu liderii de sindicat, patronate şi partide, pentru a se semna Memorandumul cu privire la principiile care vor guverna viitoarea lege a salarizării bugetarilor. Au venit patronii, puţini lideri de sindicat şi au lipsit partidele politice. Întâlnirea a fost organizată într-un moment cheie pentru guvern, mergându-se pe principiul că dacă liderii de sindicat şi partidele vor o lege a salarizării bugetare, să le-o dăm. Văzând că Tăriceanu a intrat în jocul lor, liderii de sindicat cu spate politic şi şefii de partide au bătut în retragere. Ei nu vor această lege. Cel puţin nu acum, pentru că nu le aduce voturi. O astfel de lege va micşora salariile unor bugetari, şi nu puţini, ceea ce înseamnă voturi mai puţine. Aşa se face că unii lideri de sindicat şi de partide politice au căzut în propria capcană. Se întâmplă, mai ales când sapi groapa altuia.
Din toată tevatura zilei de ieri, bogată în evenimente cruciale aş putea spune, de câştigat am câştigat noi. PDL-ul şi PRM-ul nu mai au timp să blocheze alegerile din 30 noiembrie, care se vor desfăşura la termen. Alegerile vor avea la bază votul uninominal, nedorit de alianţa nefericită PDL PRM, dar dorit de noi. Părerea mea!