Preşedintelui Băsescu i-a cerut să jure dacă l-a lovit în vreun fel pe copilul din filmuleţul lui Patriciu, care a împărţit naţiunea română în pro şi contra Băsescu. După ce-a formulat aceste două solicitări, Turcescu le-a cerut invitaţilor să deschidă cutia cu surpriza. În cutia înmânată cu titlul de cadou se afla o Biblie cu coperte roşii. Iar Turcescu le-a cerut să-şi îndeplinească jurământul.
Primul a jurat Mircea Geoană, negând că ar fi făcut vreo promisiune mogulilor.
Jurământul său a fost unul strâmb. Cu numai câteva minute înainte, el a fost determinat de preşedintele Băsescu să recunoască vizita pe care i-a făcut lui Vântu, alaltăieri noapte. Apoi, în runda I-a a confruntărilor, tot la o întrebare a lui Băsescu, dacă s-a întâlnit vreodată cu Vântu, Geoană a răspuns că nu-l cunoaşte personal şi nu l-a întâlnit niciodată în viaţa sa.
După acea declaraţie a lui Geoană făcută în faţa poporului român, Vântu a ieşit pe postul său de televiziune Realitatea şi a declarat că l-a avut pe Geoană invitat în mai multe rânduri la hotelul său restaurant din Delta Dunării.
Aseară, la insistenţele lui Băsescu, Mircea Geoană a recunoscut că a fost oaspetele lui Vântu în Deltă. Aşadar, în turul I al alegerilor, la confruntarea televizată, Geoană a minţit în faţa poporului. Dar întrebarea care se pune, extrem de firesc, de ce ulterior Vântu l-a demascat pe post ca fiind un mincinos? Se merită să aflăm un răspuns, căci am dezlega multe enigme.
De la minciună la jurământul strâmb n-a mai fost decât un pas, pe care Geoană l-a făcut aseară, tot într-o emisiune televizată. În fond, i-a venit uşor. Geoană a crescut într-o familie de atei, tatăl său fiind un fost general de Securitate. Tatăl şi cu mama sa nu s-au sfiit să bată o familie, până la sânge, pentru a le lua vila. Faptă consumată prin 1994, dar nesemnalată de presa acelor vremuri, integrală pro Iliescu şi PDSR. Iar tatăl lui Geoană, un apropiat al lui Iliescu şi încă cu stelele de general strălucind, a muşamalizat totul. Ateul Geoană a jurat strâmb fără să-i pese de pedeapsa lui Dumnezeu. Apoi, a fost un jurământ în faţa lui Turcescu, în sediul Parlamentului României, şi nu în faţa unui preot şi într-un lăcaş sfânt.
Mai fac o paranteză. Geoană i-a reproşat lui Băsescu că a vrut să dea Poşta Română lui Cucoş, unul de regii asfaltului românesc. Faptul că Geoană s-a arătat interesat de Poşta Română mi-a întărit convingerea că informaţiile din materialul meu „Bilderbergerii trădării naţionale”, cum că Geoană i-a juruit Poşta Română lui Vântu se confirmă.
De ce s-a dus Geoană la Vântu, în miez de noapte, când ştia că riscă enorm de mult ca imagine? N-a avut încotro. Miercuri, în Indonezia, a fost prins Neculai Popa, omul lui Vânu care a condus SOV Invest şi pe care l-a devalizat cu sute de miliarde de lei. Popa a fost condamnat, în lipsă, la 15 ani de puşcărie. Dar el este valoros pentru justiţie, odată adus în România, ca martor împotriva lui Vântu. De aici panica lui Vântu şi riscul asumat de Geoană pentru a se duce la vila acestuia în miez de noapte. Sunt convins că Vântu, cu ochii lui de vasilisc, l-a subjugat pe Geoană, iar acesta va face tot ce i se va cere. Iar cerinţele lui Vântu sunt multe şi mari. Printre care şi Poşta Română.
Spre deosebire de Geoană, Băsescu n-a jurat strâmb, a jurat fals. Mucalit, el a jurat că „n-am dat cu pumnul nici în plex nici în botul acelui băiat”. Corect! El i-a dat băiatului un dos de palmă peste faţă, fără să ştim dacă l-a atins sau nu, pentru că filmul este neclar.
Băsescu a fost marinar o viaţă. Când te afli pe mare, la mii de kilometri distanţă de uscat, numai Dumnezeu te mai poate apăra. Dar caracterul lui Băsescu este unul aparte. Un caracter puternic, malefic, cum l-au numit mulţi. Nu s-a sfiit să jure fals, mai ales că nimeni n-a sesizat cum şi-a formulat jurământul. Iar ca să fim imparţiali, nici Băsescu n-a jurat în faţa unui preot şi în biserică, ci în faţa lui Trurcescu şi în sediul Parlamentului, un bordel politic prin care Ridze şi Udrea se simt în largul lor.
De ales, rămân la opinia mea. Alegem dintre două rele răul cel mai mic. Sunt dispus să-l mai rabd cinci ani pe conflictualul Băsescu, dar să nu-l văd pe Prostănac la Cotriceni, ţinut de mână de Iliescu, să nu-l mai văd pe agramatul de Vanghele dându-mi lecţii de morală politică, pe ofiţerul SS de Constanţa sau pe baronul de Vrancea. Nici să n-aud că Poşta Română a intrat în proprietatea lui Vându, Compania de Sare a luat-o Voiculescu iar Patriciu a preluat Transgazul pentru a-l pune pe tavă ruşilor. Preţul de a-l mai răbda cinci ani pe Băsescu mi se pare mult mai mic. Părerea mea!