Revenind la gastronomie, n-aș putea trece peste faptul că este și autorul unei cărți de bucate. Câți procurori din România și-au pus semnătura pe așa ceva? Ineditul de a cunoaște un doctorand în drept cu preocupări gastronomice m-a făcut să-mi încerc norocul la Grațiela Bârlea (fostă candidată la președinția Româniai în 2000), avocata bucureșteană realizatoare de emisiuni televizate, autoarea celor două ediții ale Dicționarului personalităților române, volumul tradus în mai multe limbi străine. Norocul mi-a surâs, iar Grațiela a acceptat să-l includă, în ediția a doua a dicționarului, și pe botoșăneanul Gheorghe Șuhan. Așa a ajuns Șuhan să fie cunoscut în întreaga țară și peste hotare. Poate că și acest aspect l-o fi ajutat să ajungă procuror la fostul Parchet Național Anticorupție.
Alaltăieri, numele său a apărut într-un ziar local, într-un context nu tocmai plăcut. Cumva i se reproșa că a acceptat să apere persoane cu statut social controversat. L-am sunat și l-am rugat să-și exprime un punct de vedere. M-a sunat un băiat și m-a întrebat cum de-am acceptat să-l apăr pe Cuciureanu. I-am răspuns că datoria mea este să acord asistență juridică oricui are nevoie de ea. Nu sunt în conflict de competență dacă-l asist juridic pe Cuciureanu, deoarece dosarul său nu face obiectul cercetărilor DNA. Dacă-mi place sau nu de omul Cuciureanu, este o opțiune a mea, dar ca să-l apăr este o activitate profesională. Și Saddam are dreptul la apărare, nu?! este opinia avocatului Gheorghe Șuhan. L-am sunat și pe Cuciureanu, să-și exprime un punct de vedere. Sunt în conflict cu directorul acelui ziar. L-am evacuat dintr-un spațiu deținut ilegal și urmează să-l mai evacuez și dintr-altul. Este problema mea pe cine-mi tocmesc apărător. Ca să-mi angajez un avocat nu cred că trebuie să am avizul directorului acelui ziar sau a presei din Botoșani a fost și declarația lui Constantin Cuciureanu.
Corect, ca cineva să-și angajeze apărător nu trebuie să ceară acceptul presei. Iar ca un avocat să accepte să apere un client, nu trebuie să-i placă sau nu de persoana acestuia, ci să se simtă capabil să-și exercite prerogativele profesionale. Să mai facem referire și la cea mai importantă prevedere constituțională: prezumția de nevinovăție. Îndată vom intra în Europa, iar ca ziariști, dacă nu vom învăța să ne înfrânăm sentimentele și vom scrie tendențios, vom risca procese civile costisitoare. E bine să conștientizăm acest aspect încă de pe acum.