O parte dintre cititori m-au acuzat că nu respect principiul egalităţii în faţa legii, că toţi trebuie trataţi la fel de vreme ce au comis infracţiuni sancţionate de legea penală. George de la Ipoteşti, a cărui comentariu n-a fost validat pentru că are calculatorul virusat m-a acuzat că doresc o întoarcere la regimul comunist. M-a, aşteptat la reproşuri şi comentarii veninoase pentru că opinia mea aducea în spaţiul public o altă viziune a justiţiei asupra valorilor naţionale. Şi acum am să mă explic şi am să explic ceea ce mai devreme sau mai târziu civilizaţia umană va considera ca firesc, normal un asemenea comportament faţă de valorile umane ale unui popor.
În primul rând că n-am contestat principiul constituţional de egalitate în faţa legii. Numai că acest principiu se referă la aplicarea aceleaşi pedepse pentru fapte similare tuturor persoanelor indiferent de statutul lor social. Eu n-am cerut pentru Oprescu o pedeapsă mai mică sau iertare pentru că este un chirurg eminent. Eu am cerut un alt tip de comportament al organelor judiciare pe parcursul instrumentării cauzei penale.
Nu mi se pare corect ca Oprescu să fie tratat la fel ca acest deputat PP-DD de Buzău eu sunt auto care a primit aceeaşi mită ca şi Oprescu. Este la aprecierea judecătorului dozarea pedepsei dar a-l plimba pe Oprescu cu cătuşe la mâini precum pe acel !auto, în condiţiile în care aportul adus dezvoltării societăţii este radical diferit, este de acum o procedură de nerecunoaştere a valorii umane.
Le aduc aminte contestatarilor mei că justiţia Germaniei, când a fost descoperită Steffi Graf cu evaziunea fiscală comisă, n-au încătuşat-o pentru că era simbolul ţării în tenisul feminin mondial. Au acceptat un transfer de responsabilitate asupra tatălui ei, l-au pus la plata sumei cuvenită statului şi l-au judecat cu multă blândeţe. Îi întreb pe aceşti contestatari ai opiniei mele cum s-ar simţi s-o vadă pe Nadia Comăneci cu cătuşe la mâini pentru evaziune fiscală la banii câştigaţi din publicitate în România alături de un grup de ţigani şi ei evazionişti cu fier vechi? Fapta este aceiaşi dar statutul lor social total diferit. La acest aspect m-am referit în acel editorial şi mă refer şi acum.
Problema este de natura legii. Legea trebuie să stabilească procedurile de recunoaştere a simbolurilor naţionale şi care sunt procedeele judiciare care se vor aplica acestora. Nu la pedeapsa aplicată am făcut trimitere ci la respectarea valorilor umane ale acestui popor care au contribuit la creşterea demnităţii României în lume.
Hagi este un mit în fotbalul internaţional. El are un hotel pe Litoral, o afacere în domeniul turismului unde evaziunea fiscală este la ordinea zilei. Dacă angajaţii lui Hagi ar respecta legile româneşti în domeniul fiscalităţii, afacerea lui agi ar fi falimentară. Dar ea este prosperă şi am convingerea că un control competent poate demonstra multe ilegalităţi. Numai că atunci când vine vorba de Hagi, comportamentul inspectorilor fiscali este altul.
Am dat exemplul ca temă de meditaţie pentru contestatarii mei. Dacă tot îi protejăm pe unii pe ascuns, de ce să n-o facem legal şi pentru toţi cei care ar merita un asemenea tratament?
Repet, eu am făcut referire numai la faza procesual penală şi nu la dozarea pedepselor în baza principiului constituţional de egalitate a tuturor în faţa legii care este faza de finalitate a unei fapte penale. Când patima, nepriceperea şi egoismul îţi întunecă puterea raţiunii, înţelepciunea lipseşte cu desăvârşire. Părerea mea?
Ioan Rotundu
